Bonsai-i de perete sau picturile vii


Mai este un asmenea tip de mini-peisaje, numit bonsai de perete, mai rar prezentat in expozitii, avand un caracter mai putin public, fiind expusi in locuinte, ornand peretii acestora. Acesti bonsai sunt impartiti la randul lor in doua categorii :

• Bonsai de perete peisaj cu pietre, unde rocile folosite sunt partea principala

• Bonsai de perete cu plante care infloresc.



Diferenta principala intre cele doua categorii, consta in faptul ca primele se pot agata si pe perete, iar cele din a doua categorie, pot sta drept pe masa, adica pot fi incadrate intr-un suport ce sa permita asezarea lor nu numai pe perete.

Unicitatea acestor mini peisaje, numite « picturi vi », consta in principal in caracterul lor de decor al peretilor.


Bonsai de perete, peisaj cu pietre

Asezarea acestor bonsai in peisaj, este tipica realizarii peisajelor cu bonsai, bonsaiul dominand peisajul.
In realizarea acestui tip de aranjament, este necesar a se avea o mai mare experienta, trebuind sa se tina cont de dezvoltarea viitoare a plantei/plantelor, si mai ales de faptul ca planta fiind foarte apropiata de suport, trebuie sa genereze peisajul si sa creeze perspectiva acestuia.
Suportul (platforma) se face din diferite materiale, cum ar fi placi de marmura, gresie, material ceramic, pietrele folosite fiind din piatra moale sau dura. In cazul in care pietrele ce compun peisajul sunt pietre dure, atunci acestea se taie in felii subtiri, ce se lipesc pentru a forma lacasul in care se va/vor aseza planta/plantele si se urmareste ca in final sa aiba aspectul stancilor si piscurilor montane, dand efectul de relief.
In cazul pietrelor moi (gresia, chiar si piatra ponce) se ciopleste chiar in piatra lacasul plantei/plantelor.
In spatiile dintre pietre se pune pamant, muschi si plante cu frunze mici, care insotind bonsaiul sau bonsaii din peisaj, trebuie sa creeze un peisaj « pictura vie », cat mai veridic si natural.


Bonsai de perete cu plante care infloresc

Acestia sunt cu predilectie plantati in suporturi de marmura, si montati pe perete. Modul de plantare este similar tehnicii de plantare in piatra sau agatat de piatra. De obicei, in aceasta a doua categorie, nu se formeaza perspectiva amanuntita a unui peisaj ca-n prima categorie, punandu-se in evidenta doar planta care produce flori.

In ambele categorii, folosirea in cadrul peisajului de texte(acestea scriindu-se direct pe placa suport), trebuie sa aiba in vedere ca marimea caracterelor si asezarea acestora in peisaj sa creeze un tot armonios impreuna cu peisajul, invitand privitorul la explorarea « picturii vii ».
Folosirea in cadrul creerii acestor peisaje verticale, de statuete si alte asemenea accesorii, trebuie sa urmareasca prin marimea lor si amplasare, accentuarea perspectivei peisajului, avand in vedere mica adancime a compozitiei.

de prin gradina....

Inainte de 1 mai, am fost la padure in Cernica, in week-end. Acolo e un palc de plopi argintii si uitandu-ma pe ici - pe colo, am vazut pe “un fir de radacina” de plop, crescuti cativa lastari, foarte interesanti mi s-a parut mie, ce se pretau bine la un saikei /penjing peisaj. Asa ca i-am recoltat cu intreaga parte de radacina
si cum mai era inca unul mai grosut langa, l-am luat si pe ala

Avand vreo 3 placi de gresie la indemana, am ales una, am scos si niste bolovani ce-i tineam pe balcon de multa vreme, i-am mai "ciocanit" putin, ca sa se mai ajusteze ca forma, mm pozitionat cat de cat pomisorii si bolovanii, cat sa se contureze conform schitei , viitorul peisaj


,am verificat pozitionarea pomisorilor cat sa nu se suprapuna privindu-i din principalele parti(unghiuri)
Am preparat cimentul, am pus ciment pe versoul pietrelor si am inceput sa le pozitionez pe placa de gresie. La final erau cam asa
Am stabilit pozitionarea pomisorilor am legat varfurile pomisorilor (bineinteles ca pomisorii au fost tunsi de la recoltare pana acum, insa din cauza elanului, am uitat sa-i fotografiez.....) , am plantat pomisorii in locul lor dupa ce bineinteles, cimentul s-a uscat si pietrele si cimentul s-au fixat bine si in final totul arata asa:

Penjing-ul peisaj si saikei

Peisajul, landscape sau saikei ori penjing-ul peisaj

Pentru a reusi face un asamblu de calitate cu pomisorii nostri, trebuie avut in vedere ca in Asia de Est exista mai multe modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau de ce nu, intr-o gradina. In Japonia exista 4 asemenea modalitati, consacrate: bonsai, bonkei, bonseki si suiseki. Aparent sunt asemanatoare, insa aceste arte au criterii distincte de a le deosebi:

Bonsai-i(plantele in tavi si vase mici) se presupune ca ii stie toata lumea.
Grupuri de bonsai imitand paduri de exemplu si alte peisaje echivalentul penjing-ului peisaj chinezesc, formeaza un saikei:

Bonkei (scene, scenarii in tava) este o combinatie care compune un peisaj real sau imaginar format din pietre, uneori si plante taiate si dirijate in crestere, si/sau nisip colorat...

Bonseki(pietre in tava) se folosesc si pietre, insa se recunosc usor prin nisipul fin alb folosit, pe un suport de lac negru. Este arta de a face peisaje , consemnata prima data prin anii 450 dupa Christos, foloseste nisipul ca baza de lucru, niste platouri de lac de obicei de culoare neagra ca panza/suport, pene ca unelte de lucru si pietre si plante ca parte a peisajului, bogata in simboluri religioase, o varianta la scara mult mai mare fiind gradinile Zen ( e ceva ce poate pare efemer dar superb),se folosea si la ornarea platourilor imperiale, la servitul mesei. Interesant e ca exista o aplicatie a acestei arte si in arta bonsai, prin impodobirea acestor minunate lucrari, cu plante miniaturale...


Pentru a intelege conceptele ce stau la baza crearii unui peisaj miniatural, atasez un intreg articol ce mi se pare mai mult decat elocvant in acest sens:
“Muntele si apa in arta chineza
de Karin Albert
Muntele si apa joaca un rol important in arta chineza. Peste secole, pictorii vestici au explorat noi teme, straduindu-se continuu sa transceada obisnuitul si sa descopere necunoscutul, pe cand partea chineza a reliefat creatia scenelor naturale vesnice. Pictand pergamentele infatisand varfurile muntilor si caderi de apa torentiale, pante (coborasuri) retragandu-se departe in distanta si fine paraie de apa. Nici o gradina chinezeasca clasica nu este completa fara munti si apa. In creatiile de peisaje cu roca (peisaje penjing), vederile in miniatura aranjate pe tava, ambele elemente sunt egal vitale.
In aceeasi masura, geografia Chinei ofera o explicatie. Muntii ocupa cea mai mare parte din tara, apa este din abundenta in regiunile centrale si sudice, si pomii de langa curgerile de apa, raul Galben, Yangtze si Raul de Vest, definesc mult relieful. Mediul inconjurator natural a influentat cultura chineza si obiceiurile au modelat mintile chinezilor.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar Imparatul Wudi, in efortul de a momi acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos – 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi, evoluata.
[…]Muntii nu ofera doar o viata in izolare, devotiune si retragere. O imbogatire in stimularea formelor, o multitudine de culori si schimbarea oricand a formelor, atat de tipice pentru imprejurimile muntilor – impresiile de acest fel sunt apte pentru o minte perceptiva sa dezvaluie tot cuprinsul spiritului universului. Natura, impartasindu-si puterea si grandoarea, este mult mai usor de inteles stand pe varfuri invaluite de nori cetosi.
[…] Creand muntii si apa ca esentiala manifestare a naturii, aristii chinezi au produs o declaratie filosofica generalizata. Ei au tradus profunda atingere a adevarului in imagini vizuale.”
Din punct de vedere practic, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pentru a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita de la fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca o data fi atent sa protejezi radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati. Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:

- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze(sa fie inegala- n.a.). Nu asezati pomii direct in fata, in spate sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii. Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
8. daca necesita legaturi de stabilizarea a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de la marcajul pentru fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga intregul ecran in tava folosind fire aduse pentru drenarea gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie mare pentru a acoperi spatiile, urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat sa utilizezi manusi…)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si contureaza suprafata. Adauga acum muschi si orice plante accentuante.
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.
14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Spray-aza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.
Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare. Indeparteaza firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.
Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie sa fie transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."

Numarul plantelor de pe o platforma, ca o nota de respect pentru cultura asiatica, respecta o regula provenita din numerologia chineza, unde sunt unele aspecte interesante....
In cultura chineza, anumite numere se crede ca sunt favorabile sau nefavorabile, in baza cuvintelor chineze cu care acele numere suna similar. Oricum, unii chinezi considera aceste credinte ca sunt doar superstitii. Avand in vedere ca pronuntia si vocabularul nu sunt diferite in dialectele chineze, regulile sunt general aplicabile pentru toate cazurile.
Numerele norocoase sunt bazate pe cuvintele chineze care suna similar cu alte cuvinte. Numarele 6, 8 si 9 se crede ca sunt favorabile deoarece numele lor suna similar cu cuvinte care au intelegeri pozitive.
Numarul 1 poate reprezenta unitate (unire, armonie).
Numarul 2 este un numar bun in cultura chineza. Acesta este ca si cum ai spune in chineza “lucruri bune vin in pereche”. Este obisnuit sa folosesti simboluri duble in producerea de nume de brand, de ex dubla fericire, dubla moneda, dublu elefant etc. In vorbirea cantoneza numarul doi suna la fel ca si cuvantul lor pentru “usor”

Numarul 3 inseamna “viata” si este de toti considerat ca numar norocos
Numarul 4 este considerat ghinionist pentru cei mai multi chinezi , este considerat norocos in anumite dialecte locale unde este un omofon cu cuvantul “job", "afacere" sau "incercare”.
Numarul 5 este asociat cu cele 5 elemente (in filozofia chineza) si in trecut era asociat cu Imparatul chinez. De exemplu, de la poarta Tiananmen, incepand calea principala catre Orasul Interzis, erau 5 arcasi. De asemenea se refera la “I”, pronuntarea “I” si “5” suna similar.
Numarul 6 pronuntat “liu” in mandarina este pronuntat la fel ca “mieros” sau “curgator” in mandarina si este deasemenea considerat bun petru afaceri. Numarul 6 de asemenea reprezinta fericirea.
Numarul 7 simbolizeaza “impreunarea”. Este un numar norocos pentru relatii. Este de asemenea recunoscut ca numar norocos in vest, si este unul dintre rarele numere care in mare este considerat la fel atat in China si in vest.
Cuvantul pentru 8 in mandarina suna similar cu cuvantul care inseamna prosperitate sau sanatate. In dialecte regionale cuvantul pentru 8 si “noroc” este similar.Este de asemenea gasit impreuna “88” si “dubla bucurie”, un design decorativ popular compus din doua caractere stilizate (fericire).Un numar de telefon cu toate numerele 8 a fost vandul in China pentru 270.723 USD. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpce de la Beijing a inceput pe 8/8/08 la ora 8 si 8 minute si 8 secunde pm. (ora locala).Industria de pescuit Dragon, din Singapore, o specie rara de Asian Arowanas (care este “peste norocos” el insusi si, fiind o specie rara, trebuie sa fie marcat cu un microcip) se asigura sa foloseasca numere cu multi de 8 in seria lor de microcipuri si apare ca rezerva numarul particular care are 6 de 8 (de ex702088880006688) pentru normele lor de evaluare.
Numarul 9, fiind cel mai mare numar dintre numerele singure, a fost asociat istoric cu Imparatul Chinez; roba imparatului adesea avea 9 dragoni si mitologia chineza retine ca dragonul a avut 9 copii.
Mai mult numarul 9 suna ca si cuvantul “lung permanent” si adesea este folosit in casatorii.
Pe cand in cultura vestica 13 este un numar rau, in chineza 13 este un numar bun, deoarece in cantoneza 13 este apropiat de “a vrea/dori o viata sigura” deci cand suntem in fata nesigurantei este un numar confortabil. Bineinteles, asta face ca 14 sa fie rau, deoarece 14 este aproape de “a vrea/dori moarte/cadere sigura”.

Revenind la peisajele miniaturale, putem spune fara sa gresim, ca sunt printre cele mai vechi forme de bonsai in China si Hawaii, fiind guvernate de principii oarecum similare in multe aspecte, dar diferite si distinctive in acelasi timp.
Peisajele japoneze numite si saikei, sunt cele mai tinere in domeniu. Mare parte din bonsai chinez evoca/creaza scene in miniatura, folosind variate elemente din natura ca pietre, si apa. Nu este neobisnuit sa vezi miniaturi din lut folosite in mini- peisajele chinezesti. In bonsai japonez miniaturile sunt doar un amuzament, nefiind admise in expunerea bonsaiului. Artistii japonezi, in general au incercat sa creeze o reprezentare perfecta a pomului, pe cand in bonsai chinez nu se urmareste intotdeauna o reprezentare realista a unui pom.
Dupa cum stim, arta penjing in China este cea care include si arta de a crea pomi miniaturali, dar si peisaje miniaturale. De aceea, aceasta arta, poate fi impartita in 3 tipuri principale:
1. Pomul penjing (Shumu Penjing) – este arta chineza bonsai de creare a miniaturii unui pom sau a catorva pomi in miniatura, intr-un vas mic. Adesea bonsai chinez poate reprezenta o imagine stilizata a unui animal sau un caracter (simbol sau “litere” chinezesti) . Nu se urmareste neaparat redarea perfectiunii imaginii pomului, cat sa zicem redarea spiritului pomului….
2. Peisaj penjing (Shanshui Penjing) – este arta bonsai chineza care foloseste pietre ca si component principal in alcatuirea peisajului. Artistii incearca sa realizeze o scena naturala montana, in care se pot folosi sau nu pomi. Punctul principal al acestui tip de arta este piatra si daca pomii sunt prezenti in peisaj ei joaca un rol minor in lucrare.
3. Penjing apa si pamant (Shuihan Penjing) – acest tip de arta chineza foloseste ca material pomi, pietre si apa. Scopul nu este doar de a crea un piesaj foarte realist dar si de a spune o poveste.
Nu este usor sa faci o lucrare penjing cu elemente naturale care sa se completeze si sa fie in legatura unele cu altele, creand o lucrare armonioasa…
Privitor la saikei, la finele anilor 1940, pepinierele si colectiile de bonsai din Japonia au fost distruse in cea mai mare parte, iar arta bonsai era intr-un profund declin. Toshio Kawamoto a conceput o noua forma de expunere a plantelor, forma ce permitea utilizarea unor plante mai putin elaborate, plante ce nu aveau complexitatea bonsailor, dar de la care se putea porni pentru a obtine un bonsai. In acelasi timp, saikei oferea ocazia prezentarii plantelor in evolutia lor, caci pe masura ce cresteau, pomii acestia puteau fi luati si modelati separat ca bonsai. Astfel, orice persoana de cultura medie, fara o instruire temeinica precum in cazul artistilor bonsai, putea sa imbine utilul cu placutul, intr-un saikei.
Kawamoto in toate lucrarile sale mentiona ca saikei nu este o forma de bonsai, desi s-ar putea prin saikei realiza sau reproduce un peisaj in miniatura. In acest sens, a elaborat cateva reguli considerate absolut obligatorii:
- conceperea si realizarea unui saikei trebuie sa duca la obtinerea unui peisaj realist, natural;
- cantitatea de pamint folosita, este mult mai mare decit la bonsai;
- radacinile plantelor sint de cele mai multe ori asezate la vedere pe sol, fata de bonsai unde se poate ca radacinile de pe suprafata solului sa lipseasca;
- forma solului are o deosebita importanta;
- se folosesc obligatoriu pietre. Acestea daca nu se potrivesc cu necesitatile modelatorului de saikei, pot fi prelucrate manual pentru a le adapta cerintelor sale. Se permite, inclusiv, formarea acestor pietre din ciment sau alte materiale;
- se pot folosi atit bonsai cat si plante care, prin natura lor, arata ca niste copaci miniaturali, fara a necesita formari speciale;
- plantele sint intotdeauna grupate pe medii sau nevoi specifice de crestere iar asezarea lucrarii se face in punctul cel mai bun pentru dezvoltarea lor. De aceea exista saikei de exterior si saikei de interior;
- saikei nefiind practic o forma de arta definitiva ci doar sa zicem tranzitorie, neavand precum penjingul peisaj chinezesc stiluri si specific al scolilor, permite fiecarui artist sa se exprime in forme libere, originale, conform imaginatiei si indemanarii sale;
- practicantul de saikei va urmarii redarea mesajului estetic si poetic, de catre intreg asamblul, ca o suma a tuturor elementelor ce-l compun, fata de bonsai, unde o singura planta este cea care transmite mesajul si asupra careia se focalizeaza atentia.
Astfel stand lucrurile, saikei, mult mai putin strict, mult mai fara reguli si cu o oferta mult mai mare pentru experiment, pentru non-conformism oarecum, decat bonsai, si-a castigat adepti, simpatizanti, pasionati in intreaga lume, suferind o sa-i zicem deformare de la conceptual initial al parintelui sau Toshio Kawamoto.
Un saikei se poate realiza atat intr-un vas, cat si pe o platforma…

Saikei nu impune austeritatea si simplicitatea bonsaiului. Deoarece saikei este fie creatia imaginatiei autorului, fie reproducerea unui peisaj, el poate cuprinde intreaga gama de sentimente de la melancolia unor pomi singuratici, la bogatia vegetala a unei paduri de-a lungul unui curs de apa.
Saikei clasic urmarea o asezare mai elaborata a plantelor, cat mai apropiata de realitate. Modul de realizare l-am mai prezentat si cu alte ocazii, asa ca nu-l voi mai relua.
Spre deosebire de penjing, suprafetele de apa din saikei sunt reprezentate prin folosirea nisipului si a pulberii de orez, putand folosi plante care seamana cu un copac, nu neaparat care si sunt pomi tineri sau bonsai, insa plantele trebuind sa aiba un ritm de crestere apropiat si solicitari apropiate, avand in vedere ca vor trebui o vreme cel putin, sa convietuiasca in saikei…


Peisajele chinezesti insa, se disting in doua tipuri generale:
1) peisajele panoramice, unde se utilizau plante foarte mici pentru a avea o scara vasta si
2) peisajele care utilizau pietre ce aveau baza taiata, montate pe o tava de marmura foarte putin adanca avand locuri mari de expunere si a tavii, folosind deasupra pomi de marime medie si mica.
Metodele de grupare a plantelor sunt si ele consacrate si stabilite prin principii clare:
1. Plante micsorate de acelasi fel
2. Plante micsorate de diferite feluri
3. Plante micsorate de aceeasi varsta
4. Plante micsorate de varste diferite
5. Plante micsorate de forma similara
6. Plante micsorate de forme diferite
Ca forma, peisajele pot evoca :
1. Cranguri (dumbrave)
2. Pomi
3. Paduri
4. Pomi distantati
5. Pomi tineri
Iar ca forma de relief, pot sugera:
1. Pomi de-a lungul unei costise usoare pe panta unui munte
2. Pomi mocirlosi
3. Pomi de-a lungul coastei
4. Pomi cu poiana
5. Pomi cu curs de apa
6. Pomi pe o colina lina
7. Padure veche
8. Pomi/padure cu o mica carare


Iata cat de clar sunt explicate aceste principii de formare a penjingului peisaj, de dl. Man Lung, marele maestru al scolii Lignan :
“Principiile de baza ale gruparii
O grupare ar trebui sa contina cel putin 3 pomi, urmand a se avea in vedere crearea panoramicului, a senzatiei de adancime si proportionalitate, acordand atentie grosimii pomilor, marimeii trunchiurilor si distantei dintre fiecare pom. Distante egale intre pomi precum si grosimi asemanatoare ale trunchiurilor, vor da o senzatie de falsitate.
Ideal ar fi ca in gruparea de 3 pomi sa se aiba in vedere un pom cu coroana larga si mai inalt, precum si un trunchi cu un diametru mai mare, acesta devenind “pom principal” al compozitiei. Al doilea ar trebui sa fie “pomul lateral”, cel cu dimensiuni mai mici decat primul, dar mai mari decat al treilea. Si in fine al treilea, “pomul complementar”, acesta fiind mai mic decat celalti 2 anteriori. Aceasta ar fi o grupare de baza, care poate fi adaugita cu alti pomi…
Proceduri de grupari
Pune vasul chiar in fata cu partea mai lunga in fata ta. Imagineaza-ti ca acolo sunt linii paralele cu partea cea mai lunga a vasului. Alege liniile paralele in mijloc si masoara 1/3 din lungime pentru stanga si dreapta. Apoi aseaza pomul principal in fata sau spatele acestui punct
Pomii complementari pot fi asezati langa pomul principal dar trebuie sa nu fie pe aceeasi linie paralela ca si pomul principal. Masoara 1/3 din distanta de la linia paralela din mijloc pentru celelalte parti ale pomului principal si aseaza pomul de margine putin in fata sau in spatele acestui punct in directia opusa a pomului principal
Aceasta este probabil cea mai echilibrata forma. Dar bineinteles crescatorii pot varia pozitia pomului de margine asa cum vor. As prefera sa rezum urmatoarele:
1. triunghiul format de cei 3 pomi de baza trebuie sa fie echilateral;
2. pomii trebuie sa nu fie plasati pe aceeasi linie paralela;
3. trebuie sa fie ceva distanta intre oricare 2 pomi.
Grupare de 7
Pomii de baza trebuie sa fie asezati chiar cum am mentionat si alti 4 pomi trebuie asezati in spate sau pe flancuri. Trebuie avut grija sa nu fie asezati in mijlocul vasului sau pe aceeasi linie paralela cu ceilalti pomi.
Ce tocmai am, spus nu este nimic altceva decat un ghid pentru incepatori. Cand ei au devenit familiari cu gruparea, ei pot schimba modelul si vor avea rezultate bune.
In gruparile mari crescatorul poate sparge pomii in doua, trei sau mai multe grupe. Principiile mai sus mentionate se aplica in acest tip de grupare.
Ce poate face un crescator cand este confruntat cu 3 pomi de marime egala? El trebuie sa-i aseze cat mai apropiati cu putinta astfel va focaliza atractia. Acesti 3 pomi iau locul pomului principal care va actiona ca focalizare. In afara de asta, radacinile celor 3 pomi trebuie sa fie facute sa se impleteasca si o parte din ele trebuie sa apara putin deasupra solului. Dupa curatarea plantelor in amplasament, crescatorul apoi, acopera radacinile expuse cu muschi. Dupa ceva timp muschiul va fi indepartat si radacinile care au crescut puternice de acum vor da impresia ca pomii au fost aici de multi ani. Daca, oricum, cei 3 pomi sunt asezati la distanta unul de altul, impresia totala va si slaba si pierduta.

Gruparea este un test sigur de originalitate, arta si realism in bonsai. Un alt avantaj este ca sa-l faci nu costa mult. Mai mult, alegerea modului cum va arata modelul terminat, arata talentele crescatorului in cel mai bun si avantajos mod. As vrea sa mentionez ca in selectarea materialelor ne vom intalni cu pomi fara frunze sau plante ofilite. Pentru un profan, acesti pomi pot parea nefolositori, dar in mainile unui expert in bonsai acestia pot fi ingredientele unei reale lucrari bune de arta. […]Diferenta dintre “penjing” si “bonsai” este ca oricare floare, planta sau leguma cultivata in vas, poate fi considerate un “bonsai”. Dar “penjing” se refera la plante in vase, plante care au fost curatate prin tehnici horticole. Rezultatul este creatia unei lucrari de arta, de ex “ planta in vas cu peisaj” numit “penjing” pe tot cuprinsul Chinei.”


O particularitate aparte a acestor peisaje este asa-zisa tehnica “agatand pe piatra”.
Aceasta tehnica presupune cunostinte si practica superioara, fiind oarecum rezervata marilor initiati in domeniu. Maestrul Man Lung, despre aceasta tehnica, spunea ca “Aceasta ramura de bonsai are propriile trasaturi caracteristice. Daca plantele sunt corect atasate pietrelor ele vor fi foarte expresive ca frumusete naturala si o evocare poetica a imaginii [..] Este mai bine sa descurajez incepatorii sa invete aceasta munca de o calitate superba care este greu de produs. Dar apoi drumul catre succes in orice forma al artei este incurcat.”
Tehnica urmareste reproducerea la scara peisajului miniatural, a acelor piscuri ce au pe costisele lor pomi agatanzi de piatra, ce prin radacinile lor, beneficiaza mai mult de soare decat de sol si apa, chirciti de virtregiile naturii, dar atat de darzi si hotarati sa traiasca …

Tot conform spuselor aceluiasi Man Lung, cand se aborda tehnica “agatand de piatra”, trebuie avute in vedere 2 importante apecte:
“1. In alte tipuri de bonsai, dupa ce plantele au fost puse in vas, ele pot fi mutate si replantate. In cazul plantelor agatand piatra aceasta nu functioneaza, pentru ca o data plantat, pomul nu poate fi rearanjat. De aceea crescatorii trebuie sa se gandeasca cu atentie daca plantele se potrivesc cu pietrele si daca pozitia plantei este potrivita inainte sa termine asezarea plantei. Plantele pentru agatand de piatra, trebuie sa fie cel mai bine complet crescute odata ce nu se va putea schimba forma intre 3-5 ani si pietrele folosite trebuie sa fie pietre tari solide.
2. Plantele agatate pe pietre tind sa creasca mai repede absorbind caldura din pietre. Forma lor este mult mai predispusa la schimbare si radacinile incalzite se usuca mai repede. Trebuie acordata atentie la udarea adecvata a plantei. Putem experimenta cu 2 plante al aceleiasi specii in stadiu similar de crestere prin punerea unei plante in sol in vas si alta pe piatra. Dupa 3-5 ani planta agatata pe piatra va fi gasita crescuta mai inalta si mai puternica. De aceea trebuie sa ai in mana plante care sunt complet crescute si care doar se potrivesc la pietre. La acest stadiu, atentia trebuie acordata la controlarea cresterii lor si aranjarea frecventa. De obicei plantele agatand pe piatra vor inceta cresterea dupa o perioada de aproximativ 5 ani.

Se poate observa ca sunt multi pomi batrani ca pinii si brazii ce cresc in varful muntilor cu o parte mare a radacinilor lor agatate de pietre. Sunt de asemenea numerosi mici pomi agatand pe piatra, pe creasta, care supravietuiesc conditiilor severe de vreme in ciuda faptului ca se hranesc mai mult cu soare si ocazional cu ploaie.”
Iar ingrijirea penjingului trebuie sa se ghideze dupa urmatoarele:
“1) Plantele proaspat luate din salbaticie sunt mai bine cultivate intai in pamant pt ca ele sa poata obtine hrana din pamant, care ii va ajuta sa creasca repede. Cand ramurelele si foliajul au crescut, pomul poate fi mutat.

2) Cand un pom a fost mutat, el trebuie format prin curatare. Pentru ca trunchiul si ramurile sa poata avea o aparenta de varsta inaintata cu forta, metoda “creste si curata” trebuie folosita; cand prima sectiune a ramurii a crescut la marimea dorita, trebuie sa fie curatata (taiata) asa incat ramura sa poata creste de acolo.
Cu privire la penjingul agatand pe roca, trebuie retinut ca piatra folosita trebuie sa fie potrivita si radacinile plantei trebuie sa fie incrustate (inradacinate) ferm in crapaturile pietrei pentru a da impresia de pom stravechi crescut din piatra.

3) Cand aceasta parte din ramura s-a dezvoltat iar la marimea dorita, este din nou curatata (taiata) asa ca o a doua parte de ramura poate creste. Acest proces se repeta de cateva ori si pitorescul penjing incepe sa se formeze.

4) Fiecare specie de planta are propriile cerinte de sol. Unele specii trebuie sa aiba pamantul schimbat in fiecare an, pe cand altele nu au nevoie de schimbarea pamantului la cativa ani. Solul amestecat, daca este din pamant si nisip sau pamant de munte sau sol fertilizat, trebuie intai sa fie uscat in caldura soarelui pentru a omora insectele inainte de utilizare. Fertilizarea si pastrarea vor fi diferite pentru specii diferite.

5) Iarna este recomandat sa pastrezi in interior acele plante care nu pot sta in frig intens. Alternative, vasul poate fi asezat in gauri sapate in pamant cu marginea vasului asezata usor deasupra pamantului, sau un acoperis transparent de plastic poate fi folosit pentru a acoperi plantele, toate protejandu-le de vant.

6) Asa cum unii penjing nu pot sta in frig intens sau vant puternic iarna, altii nu pot sta in caldura soarelui vara. Aceste plante trebuie ingrijite corespunzator.

7) Pulverizatoarele impotriva insectelor trebuie folosite regulat pentru a indeparta insectele ce dauneaza penjingului, si solul trebuie sa fie deasemenea dezinfectat. Ingrijire speciala trebuie acordata inflorescentelor si aparatiei fructelor la plante.

8) Cu privire la aparitia florilor la plante in general, imbobocirea lor poate fi grabita sau intarziata prin metode variate. Daca este asteptat ca florile sa vina devreme in iarna, plantele trebuie asezate in soare peste zi si tinute la caldura in casa noaptea, sau, in absenta unei calduri in casa, planta trebuie sa fie tinuta in interior si umezita cu vapori (aburi) dintr-un vas incalzit. Daca este dorit ca floarea sa imboboceasca tarziu, planta trebuie asezata in zona rece unde frigul si vantul iernii vor intarzia imbobocirea florii.

9) Cele mai multe penjing cer udarea o data pe zi in conditii normale de vreme. In caldura verii si in vremea de toamna uscata, udarea trebuie sa fie facuta de doua ori: o data dimineata si o data seara. Pe vreme foarte umeda, udarea trebuie sa fie facut in concordanta cu conditiile de sol. Cand planta este mutata prima data sau dupa ce solul este schimbat prima data, planta trebuie sa fie udata adecvat imediat.

10) Cu exceptia catorva specii de penjing care au nevoie de atat de multa apa incat planta trebuie asezata in umezeala, cele mai multe specii de penjing nu necesita prea multa udare si trebuie sa fie drenate pt ca radacinile sa nu fie vatamate. Aceasta poate fi facut prin asezarea unei bucati de vas sparta sau fir de sfoara pt a drena si apoi, dupa ce este pus nisip la suprafata vasului, solul este completat.

11) Cand solul de la penjing a fost schimbat, ii ia ceva timp ca radacinile sa se aseze (inradacineze, fixeze) ferm in noul sol. Expunerea la lumina puternica a soarelui este de evitat si planta trebuie asezata intr-un loc rece bine-ventilat pentru aprox. 10 zile. De asemenea fertilizatorii nu trebuie sa fie folositi timp de 1 luna. In sezonul ploios sau in iarna rece severa cele mai multe plante sunt in stare de hibernare si solul nu trebuie sa fie fertilizat.

12) Cand schimbi solul, ingrijirea trebuie sa fie acordata sa indepartezi cam 1/3 din sol in timp de retine partea ce ramane in jurul radacinilor decat daca este gasit solul nesanatos, in care caz vechiul sol trebuie indepartat. In orice caz, zona radacinilor trebuie sa fie inmuiata in solutie cu insecticide pentru a indeparta pesticidele inainte ca planta sa fie mutate.

13) Orice radacina putrezita trebuie taiata. In orice caz, vechile radacini pregatite (aranjate) asa incat noile radacini se pot dezvolta pentru a da mai multa nutritie plantei.”(Despre penjing- Man Lung)

Ar trebui sa mentionez ca in cadrul penjingului peisaj, exista si penjingul de piatra, adica peisajele formate din asezarea pietrelor, generand privitorului o senzatie de vastitate infinita, in care imaginatia poate hoinari in voie. Pietrele sunt asezate atfel incat sa se evidentieze discret textura acestora, creand astfel munti grandiosi in prim-plan si varfuri mici ce sugereaza indepartarea, asezate in spate, ornate cu mici statuete de lut, menite sa acentueze perspectiva. In aceste mini peisaje nu se cauta imitarea naturii ci prin crearea unui joc de spatii goale si pline, lasa privitorului senzatia vastitatii spatiului si linistea armoniei naturii.
Ca istoric al acestui tip de penjing, Albert Karin in articolul sau “Peisajele din pietre si piatra” ne spune:
“Desi practica gruparii pietrelor impreuna pentru a forma un peisaj dateaza de acum cateva secole, penjingul piatra asa cum il stim azi este relativ o creatie recenta. Cu cateva decenii in urma, artisiti din Shanghai au inceput sa experimenteze cu noi stiluri, infuzand arta traditionala cu noua vitalitate. Shanghai aparand ca, centru conducator a piesajelor de piatra. Folosirea tavilor din marmura alba de forma rectangulara sau ovala in loc de vasele de teracota sau glazurate au angajat anticipat considerate ca fiind o cruciala inventie. Rama joasa a tavii expune partea de jos a pietrelor deschizand noi posibilitati de expunere artistica. Tavile plate au reafirmat sensul de adancime (profunzine). Marmura alba a adus eleganta. Mai mult, culorile ei au subliniat legatura dintre penjing si pictura. Amandoua artele sunt create impotriva fundalului alb.
Scrierile istorice indica ca practica aranjarii pietrelor ca munti in miniatura in vase, dateaza din timpul dinastiei Song (960-1279 D.C.) poate chiar mai devreme. In multe feluri, penjingul piatra poate fi vazut ca o extindere a scenelor cu munte si apa intalnite in arta chinezeasca a gradinaritului. Pietre formand munti sau grote, in contrast cu apa, sunt elemente indispensabile in gradinile clasice chinezesti, indubitabil una din cele mai unice contributii pe care chinezii le-au facut constructiilor de gradini. Ele apar in gradini mai devreme de dinastia Han (202 inainte de C. – 220 dupa C) si s-au nascut din dorinta de a crea si admira natura si fenomenele naturale in imediata apropiere. O gradina chinezeasca este o compozitie atenta a microcosmosului in oglinda cu macrocosmosul. Penjingul piatra este miniatura mult mai abstracta a unei gradini.
Pietrele nu servesc doar ca material brut in crearea unui peisaj. Formele curioase ale pietrelor sugestioneaza spirite, dragoni sau creaturi in viata, care au intrigat chinezii de la inceputurile civilizatiei lor si au fost frecvent tema in folclorul timpuriu. Aprecierea mineralelor ca arta cu forma abstracta a gasit intai apogeul pe durata erei Tang (618-906 dupa C), cand pietrele neobisnuite au devenit teme de colectie si cand erau celebrate in poezii si eseuri literare. Pasiunea s-a intensificat pe masura trecerii secolelor. Cautarea celor mai bune pietre de sub soare s-a lansat in timpul imparatul Hui Zong din dinastia Song exemplificand triumful modei in acea perioada. Hui Zong a incredintat un reprezentant guvernamental special cu aceasta sarcina foarte importanta, si acea persoana a lucrat cu un zel exceptional si cu totala nesocotire pentru nevoile populatiei locale. Transportarea pietrelor alese a avut prioritate capitala fata de toate celelalte transporturi. Din cauza conflictelor interne, oricum, unii dintre bolovanii alesi pentru delectarea imparatului au ramas aproape de locul lor de origine, inima culturii gradinaritului chinez, si pot fi admirate si azi acolo.
In arta gradinaritului, piscurile de calitate remarcabila au fost tratate ca monumente naturale. Pentru aceste zile, unele specimene sunt expuse in pavilioane deschise, de-a lungul aleilor sau elesteelor, cursurilor apelor. Cea mai ravnita din toate gradinile cu pietre este piscul Taihu, numit dupa lacul din provincial Jiangsu (Tai Lake) pentru a carui baza obisnuiau sa fie culese. Acesti bolovani sunt formatiuni de calcar care au silueta groteasca, contur neregulat, gauri ca ochi, si bogate in pesteri ce corespund intre ele si conecteaza trecatorii care sunt invitati mental la explorare.
Pe cand piesele de piatra cu atractivitate speciala au fost expuse in gradini, pietrele mici au fost aduse in interior si plasate pe masute de lemn rosu, onorand clasele sau atelierele scolarilor. Subtilitatea artei de apreciere a pietrei, cunoscut in vest ca “suiseki”, o traducere a termenului japonez, au fost o parte integrala a culturii chineze pentru cateva sute de ani.
Este inca foarte vie astazi. Pietrele sau bolovanii individuali aduc placere prin frumusetea naturala ce coexista cu peisajele din piatra. Desi similare in atractivitatea peisajelor piatra, aceste specimene individuale de piatra nu sunt considerate ca o varietate de penjing. O piatra poate constitui un “jing”, o scena naturala, in care caz termenul “penjing” poate fi apropiat. Poate, oricum, sa aduca in minte o idee mai abstracta. Dand largimii posibilitatea de exprimare artistica, chinezii se refera la tavile cu pietre ca “gong shi” sau “wan shi”, adica “pietre pentru a fi admirate” sau “pietre pentru a fi colectionate”.
De-a lungul anilor, pietrele au fost venerate in China pentru o suma de motive. Pietrele se bucurau de un loc special acordat lor in inima umana pentru forma, culoarea, voluptatea lor sau sunetul splendid pe care le emit cand sunt lovite. Traditional, pietrele cu suprafata erodata si aspect atractiv au fost cele mai cautate. Ele au fost celebrate pentu capacitatea lor de a simboliza virtutile omenesti sau pentru calitatea lor de a sugera efemeritatera vietii si a acestei planete. Ele au fascinate oamenii deoarece apar ca o dovada vie a fortei creative a cerului si pamantului. Prin calitatea lor de a sugera puterea, piesele de piatra superioara au condus perceptia privitorului dincolo de ingustimea limitelor, a realitatii imediate, in regatul intuitiei si nedefinitului, generand o patrundere filozofica proaspata in cadrul natural a tot ceea ce este.”



Acum vorbind putin despre modul efectiv de plantare si alcatuire a unei paduri in miniatura sau a unui peisaj bonsai, tinand cont si de cele spuse mai sus de Karin Albert, regulile nu par a fi complicate.
In general, fara a intra prea tare in amanunt, lucrurile stau cam asa:
Padurile de bonsai creaza o priveliste minunata sau imagineaza o miniatura perfecta de padure; cu toti bonsaii, ar trebui sa arate ca o fotografie a unei paduri de bonsai, ca o reala padure in crestere. Padurea poate fi o compozitie mica din trei pomi sau o padure deasa de peste 101 pomi. In fiecare caz, padurea din vas, indiferent de marime apare ca o infinita varietate a unui grup ce deschide o creatie artistica.
Regulile de baza ale bonsailor se aplica pentru a obtine o padure bine proportionata.
Va faceti o imagine clara a ce doriti sa realizati! Un creion, o coala de hartie si faceti o schita ce va va fi utila apoi! Eventual o poza a unui peisaj/padure este mai mult decat bine-venita!
Trebuie sa avem o platforma. Platforma este suportul pe care se vor planta plantele. De obicei aceasta este facuta dintr-o placa de gresie, de ciment etc. Puteti sa va faceti singuri o asemenea placa: ciment, nisip, o plasa de sarma pentru a o arma si doua- trei bucati de teava de plastic sau lemn pentru a pozitiona gaurile de scurgere si o folie de plastic pe care puteti turna cimentul( care va recomand sa nu fie apos). Aveti grija cand turnati placa, sa ridicati marginile un pic, cam 0,5 cm fata de interiorul placii, astfel pamantul nu va curge impreuna cu apa cu care veti uda plantele ….
In al doilea rand, trebuie sa va gasiti niste plantute sanatoase, destul de mature pentru a putea forma un grup de pomisori cu aspect de padurice. Prin ciupiri si taieri repetate, veti reusi sa aduceti pomisorii cat mai aproape de imaginea lor din natura. Daca incepeti cu pomi deja formati separati in vase, este bine ca sa-i tundeti astfel ca partea lor ce va fi expusa spre exteriorul vasului sa ramana cu ramurile formate, iar la partea dinspre interiorul vasului sa o scurtati sau chiar sa o tundeti destul de drastic. Si in natura, daca veti privi atenti, o sa vedeti ca la liziera padurii, pomii au ramurile mai lungi inspre exteriorul padurii si mai scurte inspre interiorul acesteia.
Pentru a crea un aspect stratificat al padurii din vas, puteti sa tundeti pomisorii astfel: cei de pe margine asa cum am spus mai sus, iar cei din interior, sa le “ridicati” coroana undeva la jumatatea celor de la margine. In felul acesta veti crea impresia de adancime(perspectiva), necesara unui peisaj in ghiveci.
Datorita scolii japoneze, au aparut niste reguli foarte stricte de apreciere a unei asemenea lucrari.
O prima regula ar fi ca plantele sa aiba un numar impar. Aparent ar parea fara nici o logica aceasta regula, insa daca incercam sa aflam sensul acestei reguli, vom vedea ca este mai usor sa faci ca peisajul din vas sa para mai natural dintr-un numar impar de plantute, decat daca am folosi un numar par de plantute. Astfel, daca avem palcuri de plante, acestea vor fi impare, formate la randul lor dintr-un numar impar de plante.
Modul de asezare al plantelor este indicat a fi astfel incat din orice unghi am privi sa se poata vedea toate plantele. Deci nu o asezare in linie a plantelor, intrucat nu vom putea vedea plantele care sunt in alcatuirea peisajului nostru. O asezare de tip triunghi, in varfurile triunghiului fiind cate o planta, ar putea rezolva acest aspect. Este adevarat ca intr-o padure, pomii cresc fie perpendicular pe sol, fie inclinati, insa trebuie sa avem in vedere faptul ca spatiul mic trebuie sa creeze perspectiva necesara unei paduri adevarate.
De aceea, trebuie urmarit sa inclinam trunchiurile in asa fel ca chiar daca dintr-un anumit unghi plantele ar parea aliniate ca pozitionare a tulpinilor, insa prin inclinarea acestora sa se poata vedea. Astfel daca avem un pomisor plantat perpendicular pe vas, al doilea ar trebui plantat sub o inclinare mai mica de 90 grade fata de vas.
Distantele dintre pomisori trebuie sa nu fie prea mici, caci radacinile se dezvolta in timp si o data cu ele si planta ia in grosime si nu cred ca vrea cineva ca padurea lui din vas sa ajunga intr-o perioada mica de timp o tufa sau o ingramadire de bete!
Trebuie tinut cont ca pomisorii au nevoie de spatiu nu numai pentru a creste ci si a-si dezvolta ramurisul si acolo unde nu are lumina, planta se usuca. Prin urmare, o distanta rezonabila intre copacei va va ajuta sa creati o padure sau un peisaj cu plante sanatoase si pe care le veti tunde mai usor, avand loc sa va strecurati printre ele. Mai trebuie avut in vedere faptul ca spatiul dintre pomi influenteaza cantitatea de lumina ce penetreaza in padure si este reflectata in dezvoltarea ramurilor. Pomii batrani au un spatiu mai larg intre ramuri cu cat sunt mai indepartate de trunchi. Pomii tineri sunt mai plini. Plinatatea ramurilor este dependenta de lumina soarelui primita. Pomii mai tineri(in cazul nostru mai subtiri) se pun pe margine,iar cei mai grosi, mai batrani inspre centrul padurii. De asemenea, trebuie observat ca in natura si este indicat a reproduce si in peisajul pe care-l creem, pomii nu cresc la distante egale, fiind grupari de pomi si intr-o padure, adica zone unde pomii sunt mai apropiati si zone unde acestia sunt mai rari, nu pe baza unui algoritm prestabilit ci aleatoriu. Distanta dintre pomi in cadrul grupului trebuie sa varieze si astfel obtinem o aparenta de natural.
Pentru a crea un aspect cat mai apropiat de realitate, trebuie tinut cont de faptul ca intreg peisajul este necesar a avea un element central, nu in sensul pozitionarii in centru a ceva care sa atraga atentia, ci in sensul creeri unui element care sa atraga privirea, pozitionat nu neaparat in centrul lucrarii. Pentru paduri de exemplu, se foloseste un grup de 3 pomi sau un pom mai mare care este numit "principalul", restul compozitiei formandu-se in jurul acestuia. In cazul peisajelor, este mai simplu, putand forma ca "principal" o stanca, un munte etc.
Mai este un aspect de care trebuie tinut cont: radacinile. Radacinile plantutelor in timp se vor uni intre ele, ajungand sub sol, la o platforma formata din radacini. Acest lucru trebuie avut in vedere cand veti planta pomisorii, caci la o prima reactie plantele se vor respinge intre ele, si daca sunt de aceeasi specie se vor tolera, insa daca veti face o padure sau un peisaj cu specii diferite, va trebui sa tineti cont de plantele care se agreeaza intre ele si care nu.
Dimensiunile trunchiurilor, trebuiesc avute in vedere pentru a putea crea senzatia de adancime. Aveti in vedere ca tulpinile situate in spatiu mai apropiat, sunt mai groase iar cele mai indepartate sunt mai subtiri (din cauza distantei lucrurile mai indepartate par mai mici), iar intr-o padure nu toti pomii au aceeasi grosime. O asezare prea ordonata a plantelor nu va da impresia de padure naturala, o asezare prea la intamplare a plantelor va da senzatia de neglijenta diminuand valoarea estetica a muncii celui ce se incumeta sa faca o platforma peisaj. Pentru a elimina cele doua inconveniente o observare atenta a padurilor din natura ar fi utila, iar o schita sau o poza este uneori mai mult decat necesara.
Am vazut de curand la cineva cateva platforme dupa parerea mea foarte reusite, acel cineva comercializand platforme executate dupa peisaje reale, la comanda, ce-i drept....
In cazul in care in peisaj doriti sa includeti si alte elemente decat plante (de ex. stanci, casute, statuete etc.). Elementele precum stancile, muntii se lipesc de platforma. Trebuie sa tineti cont de scara la care sunt plantele, astfel ca sa nu existe o discrepanta intre dimensiunile elementelor peisajului, peisajul in ansamblul sau si plantele folosite, avandu-se in vedere si ritmul de dezvoltare al plantelor folosite.
Acum, daca nu gasiti stanci sau bolovani adecvati, nu va ingrijorati, ca va puteti produce singuri. O platforma de lemn, in care bateti niste cuie si niste bete vertical infipte in respectiva placa, un tifon pe care il intindeti, il incarcati cu ciment si ajustati pe ici pe colo sa para a stanca si gata! Dupa ce se usuca, scoateti lemnele si placa de lemn de dedesubt cu grija, cu un bat cu un tifon in varf, inmuiat in vopsea alba sau crem si poansonati lucrarea din ciment, si uite asa ati obtinut o stanca veritabila!
Daca vreti sa va creati pe placa voastra un damb, un deal, pe care veti plata pomisori, folositi un lut argilos, il udati si va formati relieful dorit. Apoi il puneti pe placa, il presarati cu compostul in care vor fi asezate plantele, acoperiti totul cu muschi si uite asa, veti avea un deal inverzit si cu pomisori pe el!
In loc de iarba va recomand cu caldura sa folositi muschiul de pamant, de piatra etc., precum si alte tipuri de plante nelemnoase, avand in vedere culorile diferite si marimile diferite ale acestora, putand crea astfel in peisajul vostru acel lastaris(tufe etc.) specific padurilor.

In cazul in care doriti a face o plaja de exemplu, puteti folosi cu incredere nisipul si nisipul colorat pentru a face acele elemente specifice unui peisaj plaja, adica spuma valurilor sparte de tarm si valurile de langa tarm. Dupa ce asezati nisipul in pozitia dorita, dati un spray de lac deasupra nisipului, pentru a-l fixa. In peisajele marine sau care reproduc si cursuri de rauri, fluvii s.a.m.d., se utilizeaza o placa de sticla mai groasa sau plastic alb, bleu, galben pal etc. pe care se fixeaza elementele platformei, suportul ajutandu-va in ansamblul peisajului, la a crea senzatia de luciu al apei.
Udarea unei astfel de paduri sau peisaj se face pentru plante prin stropire cu jet pulverizat iar la baza plantelor o stropitoare nu face rau, pastrandu-se aceleasi particularitati de udare, ca la toti bonsai-i!
E important ca dupa ce ati alcatuit paduricea sau peisajul, sa puneti vasul in semiumbra o saptamana si abia apoi, treptat, sa-l mutati intr-un loc mai luminos si in cele din urma, daca doriti, in plin soare..

In concluzie, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pt. a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita de la fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca odata fii atent sa protejezi radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati. Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:
- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze. Nu asezati pomii direct in fata, in spate sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii. Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
8. daca necesita legaturi de stabilizare a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de la marcajul pt fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga intregul ecran in tava folosind fire aduse pt drenarea gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie mare pentru a acoperi ecranul urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat sa utilizezi manusi…)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si contureaza suprafata. Adauga muschi si orice plante acum.
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.
14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Spray-aza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.


Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare. Indeparteaza firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.

Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie sa fie transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."

Daca vastitatea peisajului include existenta unui singur pom, caci exista penjing peisaj si cu un singur pom, putem intruni mai multe tehnici de modelare/formare a pomisorului, astfel ca peisajul sa trimita privirea spre adancimea lui, ornand peisajul cu statuete sau alte elemente ce sa creeze aceasta senzatie, folosind si alte materiale decat cele consacrate, cu scopul de a da naturalete spatiului.

RO-BONSAI MAGAZIN

a aparut numarul 2 al revistei RO-BONSAI MAGAZIN. Il puteti viziona la aceasta adresa http://www.calameo.com/read/000125361ccd71e6d9917

Taie si creste - concept chinez despre modelarea ramurilor pomisorului

In ceea ce priveste conceptul chinez despre modelarea ramurilor pomisorului, poate parea ceva mai dur, insa mie mi se pare mai practic. In modelarea bonsailor chinezesti, se foloseste taierea. Astfel, in locul sarmei infasurate in jurul ramurii, sarma ce ofera un unghi “moale” de indoire a ramurii si care dupa unele pareri incetineste cresterea ramurii, chinezii folosesc o tehnica numita “taie si creste”. Aceasta tehnica a fost dezvoltata si impusa in lumea bonsaiului chinezesc de scoala Lignan, localizata in provincia Guangdong (capitala la Guangzhou). Artistii din aceasta scoala au selectat specii de pomi afirmandu-si astfel cunostintele lor de a aduce o mladita (lastar) la starea de lemn batran si rezultatele spectaculoase obtinute prin tehnica de antrenare “crestere si taiere”.
Majoritatea penjing-urilor antrenate de aceasta scoala nu au frunzisul lor aranjat in palc (ciorchine). Pomii sunt apreciati pentru naturalete (forma), curgerea trunchiului si linia ramurilor, si pentru aparenta de curaj, vigurozitate. Penjing-urile Lingnan apar delicate si in acelasi timp puternice.
Doar in ultimele cateva decenii pomii au cunoscut o dezvoltare graduala in mai multe stiluri naturale. Astazi, forma bonsai-ului Lignan este larg determinata de naturaletea pomilor crescuti sablon. Artistii nu sunt obligati de nici o formula. Artistii au atins un inalt nivel de profesionalism in curatare: conicitatea pomilor de la baza spre varf, si proportiile dintre trunchi, ramuri principale si ramuri secundare sunt inalt dezvoltate. De unde a fost indepartata orice ramura, insasi acea ramura poate dezvolta forma unui pom. Aceasta supraluminare va da rezultate splendide care pot fi o realizare a metodei “crestere si taiere”. Legatul cu sarme, influentele japoneze si alte metode artificiale de antrenare nu sunt utilizate, doar tehnica de curatare selectiva. Artistii lingnan se straduiesc sa dezvaluie, ci nu sa controleze, naturaletea specimenului.
Ce presupune aceasta tehnica?
1. La speciile folosite se urmareste ca acestea sa intruneasca urmatoarele conditii:
(i) trebuie sa fie pom cu frunze cazatoare,
(ii) sa aiba o crestere viguroasa, si
(iii) trebuie sa aiba mare putere de regenerare.
In functie de climat, speciile uzuale sunt ulmi, ficusi, sageretia, murraya, bougainvillea etc. Speciile care cresc usor sunt inca apte la “taie si creste”, dar au nevoie de mult timp si in timp tind sa se dezvolte intr-un pom mare.
2. Factori care permit o crestere rapida :
(i) un vas mai mare care sa permita cresterea in ani,
(ii) un sol cu un drenaj rapid, mult soare, apa, si eventual fertilizator,
(iii) un pom cu adevarat sanatos. (frecvent dureaza 2 sau 3 ani in conditii ideale pentru a da pomului “viteza de inaltare” si a atinge cresterea lui cea mai rapida).
3. Capacitatea (abilitatea) artistului sa controleze cresterea :
- asta este partea cea mai grea din intelegerea Lingnan, cum sa canalizezi intreaga crestere viguroasa in ramura pe care o vrei, cum sa maximizezi cresterea, cand si unde sa tai etc. Directia de crestere, de curs si de asemenea trebuie sa fie controlata ca naturala toata cresterea puternica si indreptarea in sus.
Bonsaii cu trunchiurile lemnoase, au nevoie de multi ani pentru a se ingrosa si daca sunt antrenati prin legare, cresterea este mai degraba incetinita. Deoarece trunchiurile sunt rigide (neelastice) chiar si cand sunt tinere, este usor sa faci indoituri dar este dificil sa creezi curbe ascutite si un trunchi conic puternic pronuntat. Pornind de la planta tanara, aceasta este pre-antrenata sa aiba ceva interesant in trunchiul inferior, recurgand apoi la plantarea in pamant sau amplasarea ei intr-un mediu accelerat de crestere, utilizand vase de antrenare mari. Astfel, baza trunchiului va spori mai rapid in dimensiuni. Timpul pt aceasta crestere accelerata, poate duce de la 6 luni la 10 ani sau mai mult.
La fiecare nou ciclu de crestere, se recurge la saparea solului in jurul radacinii(asa aceasta se aeriseste permanent), radacina va fi curatata cat mai mult, ajungand a se pastra 1/3 din radacina si pomul va fi tuns si el drastic. Planta poate fi pusa inapoi in pamant sau in vasul mare pentru un alt ciclu de crestere accelerata.
Ce este de retinut, la aceasta metoda, este ca de fiecare data dupa taierea radacinilor, pomul la replantare va fi repozitionat, astfel obtinand dezvoltarea plantei sub diferite unghiuri ce in cele din urma se vor regasi in plantele ce ne vor incanta ochiul..
De asemenea, pare dificil de inteles ca fiecare ramura este tratata ca un pom, insa in practica scolii Lignan, aceasta inseamna ca fiecare ramura fina sau principala a bonsaiului, trebuie ca sub un alt unghi sa sugereze imaginea de asamblu a pomisorului, nefacand nota discordanta ca forma, dimensiuni si amplasare, mergand oarecum la o extrema a finetei ramurilor secundare.
De aceea s-au consacrat niste reguli, pe care cei de la FUKU –BONSAI le-au rezumat foarte clar:
1. ” CRESTE MAI MULTE PLANTE SI SELECTEAZA DOAR PE CELE BUNE! Daca cresti 10 plante si eventual selectezi doar una, ai 10 timpi sa aditionezi o pornire de buna calitate apoi cresti doar unul.
2. TAIE DRASTIC! Daca o planta este de 20cm inaltime si tai la 10cm inaltime este mult mai bine dacat sa nu tai deloc. O planta taiata la 5cm inaltime este cel mai bine. Cand tai drastic, o parte moare si aceasta va fi la randu-I inlaturata asa cum automat elimini varfurile plantei.
3. ALEGE PLANTE CARE REINMUGURESC PUTERNIC! Daca tai cresterea primara initiala si apare doar un singur punct nou de crestere, indeparteaza-l! Planta ta fie creste prea slaba, fie este o planta dintr-un material slab. Este chiar imposibil sa creezi ramuris compact la pom daca planta ta nu scoate bine ramuri.
4. CREAZA BONSAI DE MARIME MEDIE DIN BONSAI MICI SUPERIORI! Bonsai de buna calitate sunt mult mai usor de produs daca incepi cu un material de calitate inalta. Deci selecteaza doar pomii mici cei mai buni pt a-i antrena in viitorii bonsai mari. Prin acelasi concept, creaza bonsai mari doar din bonsai de marime superioara medie. Slaba calitate a materialului duce la slaba calitate a bonsaiului batran.
5. PASTREAZA ATAT DE MULTE TRUNCHIURI SI RAMURI CAT ESTE POSIBIL! Prea des bonsaii sunt plante neindestulatoare (redus, insuficient) care au fost facuti bonsai doar cu un nivel minim de ramuri. Aceste limite reduc optiunile. Pomii bonsai ideali trebuie sa aiba extra trunchi si ramuri simple deoarece este usor sa tai si sa indepartezi dar mult mai dificil sa adaugi ramuri acolo unde este nevoie. Alipirea nu merge tot timpul; pentru altoire (grefa) este nevoie de multa maiestrie. Alternativa obisnuita este sa incepi cu un material bun.
6. CREAZA UN MEDIU INCONJURATOR OPTIM PENTRU CRESTEREA PLANTEI! Prea adesea exista “experti in bonsai” care cunosc totul despre bonsai mai putin despre cum creste planta! Fara crestere puternica, este limitat progresul. Chiar nu este nici o smecherie magica. Creste plante care sunt potrivite pentru mediul tau inconjurator sau schimba mediul ambiant pentru a-l adapta la nevoile plantei. Ia pomi care au performante bune si vei fi mai satisfacut decat sa ai un pom unic de care nu mai are nimeni nevoie…. Plantele obisnuite sunt obisnuite deoarece ele supravietuiesc. Plantele rare sunt rare deoarece cresc greu si mor repede….
7. NU CONCURA! Bonsai nu trebuie sa fie o competitie, dar prea des sunt! Oamenii vor sa detina o planta batrana si se lauda despre cat de batrana este (sau cat de mult costa). Concursurile bonsai sunt pregatite in favoarea veteranilor care au facut asta ani sau imbogatitilor care pot accede la obtinerea celor mai bune materiale. Daca esti competitiv, nu vrei sa fi asistat de altii sau sa imparti “secretele” tale.
8. BUCURA-TE DE CALATORIE! Bonsaii sunt ca si copii. Fiecare este unic cu o personalitate diferita si potential diferit. La nivel inalt, bonsaii sunt oameni si natura in armonie, unde o antrenare maiastra scoate in afara calitatile unice ale unui pom specific. Este o relatie pura in care antrenorul cunoaste intim pomul, sanatatea lui si punctele slabe si puternice. Intr-o relatie pe termen lung, antrenorul se lupta sa accentueze punctele puternice si sa ascunda punctele slabe. Dar bonsaii sunt iubiti in mod individual. Poate nimeni nu va aprecia pomul. Dar antrenorul proprietar da, doar fiecare parinte bun iubeste pe fiecare dintre copiii lui.
Acestea ar fi principiile filosofiei de antrenare a pomilor”.
Practic, aceasta scoala Lignan are un concept de baza al dezvoltarii bonsaiului, format din 3 pasi principali:
PAS 1: o pornire in forta a modelarii
Acest prim-pas are in vedere executarea unor taieri foarte drastice asupra plantei, cat mai aproape de sol, dupa ce in prealabil planta a fost lasata cateva cicluri sa creasca liber. Aceasta scoala considera ca aceste taieri drastice, atat a plantei cat si a radacinii plantei(in cazul pomilor foarte tineri), sunt cheia succesului in a obtine un bonsai de calitate. La acest nivel, planta este privita in dezvoltarea ei viitoare, recurgandu-se la plantarea sub diferite unghiuri, singura sau impreuna cu alte exemplare, vizand eventuale fuziuni ce apoi vor fi sectionate pentru a obtine o nota cat mai subtila si unica a trunchiului.
PAS 2: dezvoltarea formei
In urma taierilor de la pasul 1, ar trebui sa apara mai multe puncte de crestere. Dupa ce noii lastari ajung la peste 6-8 frunzulite, acestia se scurteaza la 2 frunzite si se raresc prin curatarea si pastrarea doar a celor utili ajungerii la forma dorita. Dupa aceasta, operatiunea se repeta de cateva ori. Cu cat sunt mai multe repetarile, cu atat se considera ca se va ajunge mai usor la pregatirea pomului pentru desavarsirea sa ca bonsai.
PAS 3: curatarea sau desavarsirea
Aceasta etapa finala, presupune schimbarea solului in scopul dezvoltarii sistemului radicular, cresterii pomului in inltime, dezvoltarea unui trunchi puternic si a unui sistem bogat de ramuri, planta suportand taieri care am putea sa le numim “intre taierea agresiva si cea normala”.
Acum, vorbind un pic despre aspectul coroanei pomisorului, trebuie tinut cont ca un arbore se inscrie in trei dimensiuni. Cei ce sunt la inceput in formarea bonsailor, fac in general o greseala in formarea pomisorului, ocupandu-se doar de o fata a acestuia, uitand ca bonsaiul trebuie sa ofere o imagine placuta de pe oricare parte a vasului ar fi privit, netinand cont ca armonia bonsai-ului se refera la intreaga compozitie a acestuia. Coroana trebuie sa fie proportionala cu pomul si sa redea o imagine de ansamblu cat mai fidela realitatii sau cat mai veridica. Indiferent de stilul adoptat, coroana trebuie sa aiba in cuprinsul ei acele ramuri principale si ramuri secundare, fine, acoperite cu frunze ce in urma nenumaratelor defolieri, ciupiri etc., sa nu creeze o distorsiune intre marimea frunzelor si cea a pomisorului.
In cazul in care coroana prezinta prea multe goluri sau este dezechilibrata, tehnicile de fuziune ale ramurilor, fie prin insertie, fie prin alipire, ajuta la stabilirea echilibrului. De exemplu, putem curata scoarta pe zona unde urmeaza sa alipim o ramurica mai lunga a aceluiasi pomisor, introducem ramurica in respectivul “sant” si chituim locul.
In acelasi mod se poate face insa cu ramura altei plante, urmand apoi ca dupa ce s-a fixat ramura in pomisor(in timp, prin crestere, planta fuzioneaza), aceasta sa fie taiata, separata de pomul de unde ea provine si chituita taietura…
Ramurile
Ramurile creeaza si sustin coronamentul bonsaiului. Ramificatia corespunzatoare este foarte importanta in obtinerea unui pomisor reusit.
Plasarea ramurilor este intotdeauna criticata la un design al pomului, dar unele iregularitati pot fi nesocotite, in special acelea aflate intre 1/3 – 1/2 pomului. In prima treime, locatia ramurii si unghiul acesteia fata de tulpina sunt foarte importante. Prin manipularea acestor cateva prime ramuri, prin modificarea unghiului sub care au crescut, se poate sugera varsta dorita a pomului, iar prin indoirea adecvata a acestora, se poate ascunde o crestere nedorita pe trunchi. Locatia poate cere ca ramura sa vina mai aproape sau in unghi mai jos, de exemplu.

Ramurile principale:
Lungimea ramurilor primare in relatie cu trunchiul este foarte importanta, ele trebuie sa creeze armonie si echilibru.

Ramurile secundare:
Sunt ramurile care ies din ramurile primare – unii numesc acestea ramuri jumatate. Aceste ramuri ar trebui orientate dupa un model alternativ sau in zig-zag. Ramurile secundare ar trebui aranjate la fel ca ramurile primare. In partea de jos a pomului, spatiile vor fi largi si mai apropiate de trunchi; pe masura ce se urca in sus pe pom, ele vor deveni mai apropiate si mai dese. Pe masura ce ramura se subtiaza spre varful ei, ramurile secundare ar trebui sa devina mai apropiate.
In mare ar trebui sa se tina cont de modul cum se modeleaza ramurile(coroana pomisorului in ansamblu trebuind sa se incadreza intr-un triunghi), la un mod oarecum ideal, ar trebui ca:
● prima ramura sa apara fie din partea stanga a trunchiului, fie din partea dreapta, insa sa se tina cont de faptul ca aceasta nu trebuie indreptata direct spre privitor;
● a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa, la o oarecare distanta mai sus decat prima, evitand pe cat posibil a porni din acelasi punct ca si prima ramura;
● a treia ramura ar trebui sa fie orientata spre spatele bonsai-ului, in felul acesta putand crea senzatia de adancime;
● ca si la pomii din natura, ar trebui ca ramurile cele mai groase sa fie la baza pomisorului si sa se subtieze pe masura ce se apropie de varful pomisorului;
● deasemenea, distantele dintre ramuri trebuie sa se micsoreze in lungime pe masura ce acestea se apropie de varful pomisorului;
● nici o ramura nu are voie sa se suprapuna sau intersecteze cu alta;
● ramurile trebuie sa respecte forma trunchiului, neputand la un trunchi unduit sa avem ramuri drepte si nici invers. In caz contrar, s-ar crea o imagine nearmonioasa si contradictorie pentru privitor;
● ramurile ar trebui sa respecte imaginile din natura, respectiv, in cazul imaginii unui copac tanar, ramurile ar trebui sa fie orientate fie orizontal fie usor inspre varf, iar in cazul imaginii unui copac batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
Bineinteles ca in urma practicii, s-ar putea sa descoperiti ca exista si alte moduri de a ajunge la un rezultat onorabil.........

Cateva aspecte practice

Pentru a ajunge la un material ce va deveni prin munca noastra un bonsai, trebuie sa avem in vedere ca cei mai buni bonsai se realizeaza din plante ce sunt deja aclimatizate cu conditiile din zona, locul, habitatul unde traim. Incercarea de a aduce pentru modelare specii ce nu sunt aclimatizate conditiilor unde ne dezvoltam, poate duce la moartea plantei. Acest lucru s-ar putea sa nu se datoreze numai priceperii sau nepriceperii noastre de a crea un bonsai, ci faptului ca planta fiind supusa unui proces de aclimatizare, peste care se suprapun si tehnicile specifice de modelare a unui viitor bonsai, s-ar putea sa nu reziste si in consecinta sa sucombe….
De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese.
In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice….
Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile, aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure… Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.

Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri, langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot deveni si ei viitori bonsai.

Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei…

Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.
Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!

In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate …

De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din florarii.
Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti) eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu unul care face un bonsai!
Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 2-3 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.
Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si primeasca “drogul”, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in “sevraj” si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta….
Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul, cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de intretinere….. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!

Un alt aspect este solul, pamantul din vas.
In general, pamantul din vas, trebuie:
• Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.
• Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intr-o forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora – altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.
• Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei, eventual ajustarea periodica a acestuia, “nesufocarea” radacinilor cu composturi ce izoleaza radacina ….

La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele 3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.

Schimbarea pamantului
Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:
• dupa achizitionarea din florarii,
• in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire),
• cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas,
• cand pamantul este infestat de paraziti.
Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam, trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in care se afla planta
Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a dezlipi pamantul si eventuale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel evitand a taia eventuale radacini…. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile…
In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa absoarba compozitia hranitoare din compost.
De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii “fungusi prietenoase”, care o data disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga balotul de sol de la baza radacinilor plantei.
Spalarea radacinii
Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:
• toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii in asamblu
• si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau.... pepiniera. Acesti pomi, este recomandat sa aiba un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul sistemului radacinii.
Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granulat, si se va pune sol usor(pentru a nu rupe radacinile fragede) in intrega zona a radacinii. Astfel obtinem pentru intregul sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova cresterea sanatoasa a acestuia. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand.....).
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timpul verde, recomand a fi mutat in doi pasi:
• jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult “mycorrhiza” (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun compostul in zona radacinii cat de mult posibil.
• O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.
Eu folosesc apa in locul betisorului, considerand ca schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranescim radacinile….
In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3 saptamani, apoi urmand udarea normala.
Udarea
Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore, de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.
Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.
Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite caracteristicile speciei, udam prin pulverizare partea superioara a plantei, astfel stimuland mugurii latenti de la baza frunzelor, ori de pe scoarta etc.
Dupa o defoliere, planta se uda mai putin si se pune intr-un loc mai umbrit; inainte de o legare este indicat ca planta sa nu se ude; vrem o inflorire/infrunzire mai rapida, se uda cu predilectie prin pulverizare, mugurii etc..... Trebuie tinut cont ca o planta cam 30% din necesarul de apa si-l ia prin frunze. In acest caz, udarea frunzelor este utila, in functie de caracteristicile speciei caruia-i apartine planta. Mai trebuie avut in vedere ca udarea frunzelor ajuta planta la a absorbi mai bine apa de pe masa foliara, curatind-o de praful ce se depune.

Inecarea se preteaza mai ales, in prima perioada dupa transplantarea plantei si la solurile compacte, astfel putand asigura o udare completa si sigura.
Udarea normala a solului se face atunci cand solul, pe o adancime de 1cm. minim, este uscat. Udarea se face pana ce apa incepe sa curga prin gaurile vasului, in 2-3 etape, astfel ca solul sa se ude atat in profunzime cat si in stratul superficial.
Pentru a verifica udarea in profunzime a solului, este suficient a baga degetul mic in gaura de scurgere a vasului (daca incape..) si a vedea daca solul este ud; in caz ca nu incape degetul mic, un betisor introdus in vas pana la fundul vasului si in momentul cand il vom scoate, ne putem da seama daca solul este ud pana la fundul vasului sau numai la suprafata.....
Este foarte important cand se poate face udarea:
• in anotimpurile calduroase, in general in perioadele reci ale zilei, adica dimineata devreme si seara tarziu; astfel, daca udarea se face seara tarziu, solul are timp sa se raceasca de la caldura zilei, planta la fel si nu se "arde" pomisorul, insa pastrandu-se umezeala peste noapte. Daca udarea se face dimineata devreme, este de avut in vedere ca planta sa nu fie uda pe frunze in momentul in care soarele rasare sau o lumineaza, in caz contrar planta "oparindu-se" iar solul daca este ud, formeaza aburi care vor arde din nou frunzele si implicit planta;
• evident ca pe perioada de iarna, udarea se va face dimineata tarziu, ca sa se evite inghetarea apei si se va renunta la udarea de seara tarziu....
Mai e un aspect de care trebuie tinut cont la udare: specia pomisorului conform particularitatilor ei, indica modul de udare (nu veti uda un ficus sau o salcie ca pe un ienupar sau pin!).
Cantitatea udarii depinde si de dimensiunile vasului: cu cat vasul este mai mic, cu atat evaporarea va fi mai rapida, datorita cantitatii mici de sol.
In general, udarea nu se face peste solul ud, adica intre udari, solul ar trebui sa se usuce...
Ar mai trebui mentionat ca in cazul in care solul din vas este acoperit de muschi, acesta ar trebui ridicat sau inlaturat in momentul udarii, si pus la loc pe urma…
Curatarea/tunderea
O alta practica necesara este curatarea, care este simpla taiere a ramurilor si trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice, taierea ramurilor moarte(in cazul nu se aborda vreun stil unde acestea sunt necesare).
Curatarea este importanta pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o forma buna, fiind practic procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un bonsai care este lasat necuratat va creste inalt ori ca o tufa(sau va muri…), apoi probabil va forma o coroana larga care este inadecvata cu conceptul de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau taieri. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a aduce planta la forma sau marimea initiala/originala. Ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda, este ca nu-I suficient sa pastrezi planta ta in miniatura: trebuie ca si frunzele sa fie proportionale cu dimensiunile plantei....
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta nu arata stralucit, nu intra in panica, deoarece pomul tau, va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
Un alt tip de curatire este curatirea mugurior de pe ramuri care este bine-venita tot timpul anului. Prin aceasta metoda, se pastreaza doar mugurii ce au aparut in locurile unde dorim sa se dezvolte ramuri, evitand o indesire excesiva a ramurilor, restul curatindu-i.
Ciupirea
Este operatiunea prin care se scurteaza noii lastari si consta in efectiva ciupire a varfurilor(prinderea intre degetul aratator si police a varfului ramurii/lastarului si in timp ce acesta este tinut cu cealalta mana cat mai aproape de punctul unde urmeaza ruperea, prin intoarcere se rupe acest varf). Acest lucru se face pentru a impiedica lastarii sau ramurile sa creasca excesiv de lungi, avand ca efect in egala masura pastrarea ramurilor in limitele rezonabile, ingrosarea acestora sau lastarilor si nu in cele din urma, crearea si indesirea ramurisului fin prin orientarea sevei(care in mod normal stimuleaza varful ramurii/lastarului) catre mugurii latenti.
Astfel castigati 5 lucruri dintr-un foc:
1) mugurii latenti se vor desface si ei si
2) astfel se vor micsora si frunzele noi,
3) se va indesi coroana(va capata aspectul de "batut")
4) se va micsora distanta internodala, adica distanta dintre frunze
5) obtineti si ingrosarea ramurilor si implicit a trunchiului
Defolierea
Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor. Acest lucru se face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei, inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii, ori se taie jumatate din frunza. La speciile la care petiolul este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.
Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe parcursul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri la active, cu atat va avea frunzele mai mici.

Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezat intr-un loc umbros o saptmana-doua si sa beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.Eu obisnuiesc dupa defolierea sa fac o mai pronuntata udarea prin pulverizare.
Legarea
Legarea este modalitatea prin care pomisorul, incepand de la trunchi si terminand cu ramurisul fin, se indoaie efectiv, astfel capatand forma dorita. Eu as zice ca modelarea a ceea ce se vede din planta, deasupra solului, se face in principal prin legarea cu sarma, conform practicii japoneze in acest sens, alaturi de taiere si ciupire.
In ce consta legarea?
Unele specii cu ramuri mai elastice, permit legarea clasica, iar cele mai rigide au un mod aparte de legare.
Legarea clasica, presupune spiralarea unui fir de sarma de cupru sau aluminiu in jurul ramurii de ex., urmand apoi sa se indoaie ramura si suportul de sarma in forma dorita. In mare, legarea cu sarma presupune spiralarea ramurii, trunchiului etc., astfel ca sarma sa aiba o inclinare de aprox. 45 grade pe ramura, mai deasa in zona unde se doreste indoirea.
Deci, pentru a orienta ramurile unui pomisor/arbust, a-l face sa creasca asa cum vrem noi, se folosesc mai multe tipuri de legare cu sarma, cu multa delicatete, nefacand legatura prea stransa(caci ar lasa urme inestetice in scoarta plantei), nici prea larga(caci ar fi inutila), indoind ramura legata in pozitia dorita -cu multa grija ca sa nu se rupa. In cazul in care exista pericolul sa se rupa ramura din cauza ca este mai groasa, inainte de legarea cu sarma, aceasta se bajoneaza strans pe toata lungimea ei, cu rafie sau banda de cauciuc si apoi se leaga cu sarma in modul mai sus specificat.
Sunt unele plante mai rigide, unde indoirea este aproape imposibila (cum e carmona de ex. ), cum sunt unele specii de ficus etc., care necesita un alt mod de indoire decat cel clasic: legarea de greutati de ramurile ce dorim a le indoi. Daca totusi in urma legarii se rupe o ramura, si aceasta ruptura este incompleta, adica are o parte partial atasata, poti avea sansa sa salvezi ramura, asezand foarte bland partea crapata la loc si legand nu prea strans locul. In cateva luni, ramura fracturata s-ar putea suda.
In cazul in care sunt ramuri prea apropiate, pentru a le distanta puteti folosi o pana de lemn, introdusa intre ele, astfel distantandu-le cat dorim si permite esenta(esenta tare sau moale a lemnului ) plantei, conform cu grosimea penei de lemn folosite, pana ce ne-o facem singuri dintr-o bucata de lemn. Aceasta pana de lemn poate sta pe planta minim 5 luni, iar maxim atat cat este necesar ca ramurile sa nu se intoarca in pozitie initiala.
In cazul invers, adica al ramurilor foarte departate, se poate folosi fie un lat in care sunt introduse cele 2 ramuri si strangand latul atat cat ramurile sa ajunga in pozitia dorita se obtine apropierea lor. Se mai poate folosi in acest sens o sarma care in capete va fi legata de cele 2 ramuri, iar lungimea acestei sarme va fi conforma cu distanta de apropiere a ramurilor, la care am dori sa se ajunga.
In cazul in care dorim sa aplecam un intreg etaj de ramuri, putem folosi si un cerc de sarma ce se aseaza pe aceste ramuri, iar cu cateva fire de sarma, legam cercul acesta de vas; firele de legare a vasului trebuie sa aiba o lungime ce sa ne permita inclinarea ramurilor in pozitia dorita.
Pentru ca ramurile sa creasca bine in noua pozitie, trebuie sa fie lasate firele pentru un intreg sezon de crestere, apoi, toamna devreme, ar trebui indepartate, pentru a evita orice neplacere pe durata urmatoarei faze de crestere: daca firele sunt lasate prea mult, scoarta va arata cu cicatrice in spirala timp de ani de zile, iar daca legarea s-a facut cu fire rigide de cupru este mai bine sa le tai cu atentie, de pe ramuri, pentru a evita ruperea ramurilor fine sau altor ramuri ori muguri in momentul cand am dori sa debobinam sarma de pe ramura.
Daca ramurile legate inca au nevoie de inclinare pentru a obtine pozitia dorita, ele pot fi legate iar, accentuand unghiul de inclinare/indoire, in cel mai scurt timp pentru un nou an de antrenare. Cand legi iar o ramura, schimba pozitia firului fata de cea din anul anterior, adica nu recurge la o noua legare pe locul celei vechi.
Pentru a ajuta bonsaiul sa se recupereze dupa trauma legarii, este bine ca acesta sa fie tinut departe de lumina directa a soarelui pentru 4-10 zile, adapostit de vant pentru cateva saptamani si udat in mod normal.
Marele maestro Amboru Kato Kimura, in lucrarea sa “The ancient art of bonsai”, stabileste foarte clar pasii legarii pomisorilor cu sarma:
“Reguli de legare a bonsaiului
1. dimensiunea firului este 1/3 din dimensiunea ramurii pentru firele din cupru. Firele din aluminiu sunt putin mai lagi
2. aplica firul la un unghi de 45 grade fata de ramura. 50 de grade este mai bine
3. spatiile libere la spirala dintre fire trebuie sa fie egale.
4. spiralele trebuie sa fie mai aproape inspre partea ramuri bandajata. Niciodata nu lasa spatiu intre fire si ramura.
5. schimba consistenta firele pe masura ce se schimba consistenta ramurii
6. firele puternice intai apoi firele mai subtiri
7. leaga 2 ramuri cu o singura bucata de de fir, nu prea indepartat sau prea aproape.
8. finalul firului intotdeauna este in spate si sus. Finalului firului in sus, este pentru a sustine mugurii ramurii.
9. pozitia mainii tale si a corpului este fundamentala la legare deoarece este important pentru a obtine unghiul de 45 de grade de asezare a firului.
10. tine ramurile din partea de jos cand faci legarea
11. tine firul de capat pentru a pastra mana care face legarea libera si pentru a nu deranja mugurii. Mana de tensiune tine ramura de jos pe cand cealalta mana tine firul.
12. mana stanga este rigid aplecata, pe cand mana dreapta este lejera atunci cand face legarea (pentru dreptaci)
13. niciodata nu misca amandoua mainile in acelsi timp. Muta-le spre interior sau exterior cand faci legarea.
14. deasupra firului la ramurile groase si dedesubt la ramurile subtiri.
15. leaga din exteriorul ramurii unde se face presiunea.
16. intotdeauna sustine partea mai slaba a ramurii cand indoi.
17. leaga de la ramura groasa la ramura subtire.
18. leaga din josul pomului catre varful pomului.
19. incepe legarea dinspre interior catre exteriorul ramurii
20. intodeauna indoaie ramura intai, nu firul
21. leaga ramura indoita in directia in care intentionezi sa faci miscarea, de exemplu leaga la varf pentru indoirea ramurii de jos, lega de jos pentru indoirea ramurii de sus, leaga spatele pentru indoirea ramurii din fata si leaga fata pentru indoirea ramurii din spate.
22. legarea la jonctiunea ramurii este foarte importanta”