Cateva aspecte practice

Pentru a ajunge la un material ce va deveni prin munca noastra un bonsai, trebuie sa avem in vedere ca cei mai buni bonsai se realizeaza din plante ce sunt deja aclimatizate cu conditiile din zona, locul, habitatul unde traim. Incercarea de a aduce pentru modelare specii ce nu sunt aclimatizate conditiilor unde ne dezvoltam, poate duce la moartea plantei. Acest lucru s-ar putea sa nu se datoreze numai priceperii sau nepriceperii noastre de a crea un bonsai, ci faptului ca planta fiind supusa unui proces de aclimatizare, peste care se suprapun si tehnicile specifice de modelare a unui viitor bonsai, s-ar putea sa nu reziste si in consecinta sa sucombe….
De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese.
In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice….
Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile, aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure… Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.

Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri, langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot deveni si ei viitori bonsai.

Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei…

Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.
Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!

In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate …

De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din florarii.
Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti) eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu unul care face un bonsai!
Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 2-3 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.
Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si primeasca “drogul”, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in “sevraj” si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta….
Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul, cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de intretinere….. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!

Un alt aspect este solul, pamantul din vas.
In general, pamantul din vas, trebuie:
• Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.
• Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intr-o forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora – altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.
• Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei, eventual ajustarea periodica a acestuia, “nesufocarea” radacinilor cu composturi ce izoleaza radacina ….

La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele 3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.

Schimbarea pamantului
Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:
• dupa achizitionarea din florarii,
• in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire),
• cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas,
• cand pamantul este infestat de paraziti.
Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam, trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in care se afla planta
Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a dezlipi pamantul si eventuale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel evitand a taia eventuale radacini…. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile…
In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa absoarba compozitia hranitoare din compost.
De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii “fungusi prietenoase”, care o data disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga balotul de sol de la baza radacinilor plantei.
Spalarea radacinii
Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:
• toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii in asamblu
• si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau.... pepiniera. Acesti pomi, este recomandat sa aiba un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul sistemului radacinii.
Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granulat, si se va pune sol usor(pentru a nu rupe radacinile fragede) in intrega zona a radacinii. Astfel obtinem pentru intregul sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova cresterea sanatoasa a acestuia. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand.....).
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timpul verde, recomand a fi mutat in doi pasi:
• jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult “mycorrhiza” (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun compostul in zona radacinii cat de mult posibil.
• O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.
Eu folosesc apa in locul betisorului, considerand ca schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranescim radacinile….
In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3 saptamani, apoi urmand udarea normala.
Udarea
Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore, de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.
Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.
Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite caracteristicile speciei, udam prin pulverizare partea superioara a plantei, astfel stimuland mugurii latenti de la baza frunzelor, ori de pe scoarta etc.
Dupa o defoliere, planta se uda mai putin si se pune intr-un loc mai umbrit; inainte de o legare este indicat ca planta sa nu se ude; vrem o inflorire/infrunzire mai rapida, se uda cu predilectie prin pulverizare, mugurii etc..... Trebuie tinut cont ca o planta cam 30% din necesarul de apa si-l ia prin frunze. In acest caz, udarea frunzelor este utila, in functie de caracteristicile speciei caruia-i apartine planta. Mai trebuie avut in vedere ca udarea frunzelor ajuta planta la a absorbi mai bine apa de pe masa foliara, curatind-o de praful ce se depune.

Inecarea se preteaza mai ales, in prima perioada dupa transplantarea plantei si la solurile compacte, astfel putand asigura o udare completa si sigura.
Udarea normala a solului se face atunci cand solul, pe o adancime de 1cm. minim, este uscat. Udarea se face pana ce apa incepe sa curga prin gaurile vasului, in 2-3 etape, astfel ca solul sa se ude atat in profunzime cat si in stratul superficial.
Pentru a verifica udarea in profunzime a solului, este suficient a baga degetul mic in gaura de scurgere a vasului (daca incape..) si a vedea daca solul este ud; in caz ca nu incape degetul mic, un betisor introdus in vas pana la fundul vasului si in momentul cand il vom scoate, ne putem da seama daca solul este ud pana la fundul vasului sau numai la suprafata.....
Este foarte important cand se poate face udarea:
• in anotimpurile calduroase, in general in perioadele reci ale zilei, adica dimineata devreme si seara tarziu; astfel, daca udarea se face seara tarziu, solul are timp sa se raceasca de la caldura zilei, planta la fel si nu se "arde" pomisorul, insa pastrandu-se umezeala peste noapte. Daca udarea se face dimineata devreme, este de avut in vedere ca planta sa nu fie uda pe frunze in momentul in care soarele rasare sau o lumineaza, in caz contrar planta "oparindu-se" iar solul daca este ud, formeaza aburi care vor arde din nou frunzele si implicit planta;
• evident ca pe perioada de iarna, udarea se va face dimineata tarziu, ca sa se evite inghetarea apei si se va renunta la udarea de seara tarziu....
Mai e un aspect de care trebuie tinut cont la udare: specia pomisorului conform particularitatilor ei, indica modul de udare (nu veti uda un ficus sau o salcie ca pe un ienupar sau pin!).
Cantitatea udarii depinde si de dimensiunile vasului: cu cat vasul este mai mic, cu atat evaporarea va fi mai rapida, datorita cantitatii mici de sol.
In general, udarea nu se face peste solul ud, adica intre udari, solul ar trebui sa se usuce...
Ar mai trebui mentionat ca in cazul in care solul din vas este acoperit de muschi, acesta ar trebui ridicat sau inlaturat in momentul udarii, si pus la loc pe urma…
Curatarea/tunderea
O alta practica necesara este curatarea, care este simpla taiere a ramurilor si trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice, taierea ramurilor moarte(in cazul nu se aborda vreun stil unde acestea sunt necesare).
Curatarea este importanta pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o forma buna, fiind practic procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un bonsai care este lasat necuratat va creste inalt ori ca o tufa(sau va muri…), apoi probabil va forma o coroana larga care este inadecvata cu conceptul de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau taieri. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a aduce planta la forma sau marimea initiala/originala. Ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda, este ca nu-I suficient sa pastrezi planta ta in miniatura: trebuie ca si frunzele sa fie proportionale cu dimensiunile plantei....
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta nu arata stralucit, nu intra in panica, deoarece pomul tau, va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
Un alt tip de curatire este curatirea mugurior de pe ramuri care este bine-venita tot timpul anului. Prin aceasta metoda, se pastreaza doar mugurii ce au aparut in locurile unde dorim sa se dezvolte ramuri, evitand o indesire excesiva a ramurilor, restul curatindu-i.
Ciupirea
Este operatiunea prin care se scurteaza noii lastari si consta in efectiva ciupire a varfurilor(prinderea intre degetul aratator si police a varfului ramurii/lastarului si in timp ce acesta este tinut cu cealalta mana cat mai aproape de punctul unde urmeaza ruperea, prin intoarcere se rupe acest varf). Acest lucru se face pentru a impiedica lastarii sau ramurile sa creasca excesiv de lungi, avand ca efect in egala masura pastrarea ramurilor in limitele rezonabile, ingrosarea acestora sau lastarilor si nu in cele din urma, crearea si indesirea ramurisului fin prin orientarea sevei(care in mod normal stimuleaza varful ramurii/lastarului) catre mugurii latenti.
Astfel castigati 5 lucruri dintr-un foc:
1) mugurii latenti se vor desface si ei si
2) astfel se vor micsora si frunzele noi,
3) se va indesi coroana(va capata aspectul de "batut")
4) se va micsora distanta internodala, adica distanta dintre frunze
5) obtineti si ingrosarea ramurilor si implicit a trunchiului
Defolierea
Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor. Acest lucru se face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei, inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii, ori se taie jumatate din frunza. La speciile la care petiolul este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.
Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe parcursul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri la active, cu atat va avea frunzele mai mici.

Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezat intr-un loc umbros o saptmana-doua si sa beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.Eu obisnuiesc dupa defolierea sa fac o mai pronuntata udarea prin pulverizare.
Legarea
Legarea este modalitatea prin care pomisorul, incepand de la trunchi si terminand cu ramurisul fin, se indoaie efectiv, astfel capatand forma dorita. Eu as zice ca modelarea a ceea ce se vede din planta, deasupra solului, se face in principal prin legarea cu sarma, conform practicii japoneze in acest sens, alaturi de taiere si ciupire.
In ce consta legarea?
Unele specii cu ramuri mai elastice, permit legarea clasica, iar cele mai rigide au un mod aparte de legare.
Legarea clasica, presupune spiralarea unui fir de sarma de cupru sau aluminiu in jurul ramurii de ex., urmand apoi sa se indoaie ramura si suportul de sarma in forma dorita. In mare, legarea cu sarma presupune spiralarea ramurii, trunchiului etc., astfel ca sarma sa aiba o inclinare de aprox. 45 grade pe ramura, mai deasa in zona unde se doreste indoirea.
Deci, pentru a orienta ramurile unui pomisor/arbust, a-l face sa creasca asa cum vrem noi, se folosesc mai multe tipuri de legare cu sarma, cu multa delicatete, nefacand legatura prea stransa(caci ar lasa urme inestetice in scoarta plantei), nici prea larga(caci ar fi inutila), indoind ramura legata in pozitia dorita -cu multa grija ca sa nu se rupa. In cazul in care exista pericolul sa se rupa ramura din cauza ca este mai groasa, inainte de legarea cu sarma, aceasta se bajoneaza strans pe toata lungimea ei, cu rafie sau banda de cauciuc si apoi se leaga cu sarma in modul mai sus specificat.
Sunt unele plante mai rigide, unde indoirea este aproape imposibila (cum e carmona de ex. ), cum sunt unele specii de ficus etc., care necesita un alt mod de indoire decat cel clasic: legarea de greutati de ramurile ce dorim a le indoi. Daca totusi in urma legarii se rupe o ramura, si aceasta ruptura este incompleta, adica are o parte partial atasata, poti avea sansa sa salvezi ramura, asezand foarte bland partea crapata la loc si legand nu prea strans locul. In cateva luni, ramura fracturata s-ar putea suda.
In cazul in care sunt ramuri prea apropiate, pentru a le distanta puteti folosi o pana de lemn, introdusa intre ele, astfel distantandu-le cat dorim si permite esenta(esenta tare sau moale a lemnului ) plantei, conform cu grosimea penei de lemn folosite, pana ce ne-o facem singuri dintr-o bucata de lemn. Aceasta pana de lemn poate sta pe planta minim 5 luni, iar maxim atat cat este necesar ca ramurile sa nu se intoarca in pozitie initiala.
In cazul invers, adica al ramurilor foarte departate, se poate folosi fie un lat in care sunt introduse cele 2 ramuri si strangand latul atat cat ramurile sa ajunga in pozitia dorita se obtine apropierea lor. Se mai poate folosi in acest sens o sarma care in capete va fi legata de cele 2 ramuri, iar lungimea acestei sarme va fi conforma cu distanta de apropiere a ramurilor, la care am dori sa se ajunga.
In cazul in care dorim sa aplecam un intreg etaj de ramuri, putem folosi si un cerc de sarma ce se aseaza pe aceste ramuri, iar cu cateva fire de sarma, legam cercul acesta de vas; firele de legare a vasului trebuie sa aiba o lungime ce sa ne permita inclinarea ramurilor in pozitia dorita.
Pentru ca ramurile sa creasca bine in noua pozitie, trebuie sa fie lasate firele pentru un intreg sezon de crestere, apoi, toamna devreme, ar trebui indepartate, pentru a evita orice neplacere pe durata urmatoarei faze de crestere: daca firele sunt lasate prea mult, scoarta va arata cu cicatrice in spirala timp de ani de zile, iar daca legarea s-a facut cu fire rigide de cupru este mai bine sa le tai cu atentie, de pe ramuri, pentru a evita ruperea ramurilor fine sau altor ramuri ori muguri in momentul cand am dori sa debobinam sarma de pe ramura.
Daca ramurile legate inca au nevoie de inclinare pentru a obtine pozitia dorita, ele pot fi legate iar, accentuand unghiul de inclinare/indoire, in cel mai scurt timp pentru un nou an de antrenare. Cand legi iar o ramura, schimba pozitia firului fata de cea din anul anterior, adica nu recurge la o noua legare pe locul celei vechi.
Pentru a ajuta bonsaiul sa se recupereze dupa trauma legarii, este bine ca acesta sa fie tinut departe de lumina directa a soarelui pentru 4-10 zile, adapostit de vant pentru cateva saptamani si udat in mod normal.
Marele maestro Amboru Kato Kimura, in lucrarea sa “The ancient art of bonsai”, stabileste foarte clar pasii legarii pomisorilor cu sarma:
“Reguli de legare a bonsaiului
1. dimensiunea firului este 1/3 din dimensiunea ramurii pentru firele din cupru. Firele din aluminiu sunt putin mai lagi
2. aplica firul la un unghi de 45 grade fata de ramura. 50 de grade este mai bine
3. spatiile libere la spirala dintre fire trebuie sa fie egale.
4. spiralele trebuie sa fie mai aproape inspre partea ramuri bandajata. Niciodata nu lasa spatiu intre fire si ramura.
5. schimba consistenta firele pe masura ce se schimba consistenta ramurii
6. firele puternice intai apoi firele mai subtiri
7. leaga 2 ramuri cu o singura bucata de de fir, nu prea indepartat sau prea aproape.
8. finalul firului intotdeauna este in spate si sus. Finalului firului in sus, este pentru a sustine mugurii ramurii.
9. pozitia mainii tale si a corpului este fundamentala la legare deoarece este important pentru a obtine unghiul de 45 de grade de asezare a firului.
10. tine ramurile din partea de jos cand faci legarea
11. tine firul de capat pentru a pastra mana care face legarea libera si pentru a nu deranja mugurii. Mana de tensiune tine ramura de jos pe cand cealalta mana tine firul.
12. mana stanga este rigid aplecata, pe cand mana dreapta este lejera atunci cand face legarea (pentru dreptaci)
13. niciodata nu misca amandoua mainile in acelsi timp. Muta-le spre interior sau exterior cand faci legarea.
14. deasupra firului la ramurile groase si dedesubt la ramurile subtiri.
15. leaga din exteriorul ramurii unde se face presiunea.
16. intotdeauna sustine partea mai slaba a ramurii cand indoi.
17. leaga de la ramura groasa la ramura subtire.
18. leaga din josul pomului catre varful pomului.
19. incepe legarea dinspre interior catre exteriorul ramurii
20. intodeauna indoaie ramura intai, nu firul
21. leaga ramura indoita in directia in care intentionezi sa faci miscarea, de exemplu leaga la varf pentru indoirea ramurii de jos, lega de jos pentru indoirea ramurii de sus, leaga spatele pentru indoirea ramurii din fata si leaga fata pentru indoirea ramurii din spate.
22. legarea la jonctiunea ramurii este foarte importanta”