marți, 26 ianuarie 2010

si ca sa continuam subiectul, ar mai fi o metoda de a obtine un neagari si anume aceea de a pune frumos asezate radacinile pe un tutore, ingropate in pamant si dupa cativa ani, scotand tutorele si dezvelind radacinile, vom obtine un neagari...

miercuri, 20 ianuarie 2010

un viitor neagari din ligustrum 3

in final, totul arata asa:







un viitor neagari din ligustrum 2







astfel, stand toata vara...

In septembrie,am dat jos acel cilindru. Trebuie avut in vedere si ritmul de crestere al plantei, al radacinilor plantei mai clar, atunci cand recurgem la a scoate din suport(cilindru) radacinile plantei. In mod normal, acest proces se face treptat, pentru ca planta sa poata sa-si intareasca radacinile astfel incat la final, sa sustina ramuri si trunchiuri, obtinand abia atunci un trunchi format din radacini, proces ce in mod normal este de mai lunga durata.

un viitor neagari din ligustrumi 1

continuand ideea de a obtine un negari, aveam cativa ligustrumi formati in stilul acela in forma de "S", un stil dealtfel foarte comod, dupa parerea mea, intrucat, efectiv iti permite sa "reconfigurezi" pomisorul in aproximativ orice alt stil...
Asadar i-am impletit







lasandu-i in vas (ghiveci) o perioada...
Dupa o tundere serioasa si o noua replantare intr-un tub de plastic(facut dintr-un bidon pentru apa, de 5 l, umplut cu pamant), in care am fixat plantele, tubul acesta fiind fixat pe solul vasului. Udat din beslug vasolul din vas si mai rar solul din acest cilindru, pentru a obliga cat de cat radacinile sa ajunga la zona mai umeda, adica la solul din vas...

luni, 18 ianuarie 2010

dar, acum dupa ce am prezentat cum am ajuns la aceasta forma de pomisor, vreau sa fac niste mentiuni:

1) in primul rand, vreau sa mentionez ca bonsai-i se fac in mai multe feluri. Daca in vreun un fel nu concorda cu punctul altora de vedere ce am facut eu, nu inseamna ca nu se pot si asa face bonsai si sunt rezultate care pot confirma asta... Interesant este ca unii care vor sa fie originali in lucrarile lor, criticand aceasta lucrare, imi imputa ca nu respect "regula legarii plantei de vas". Cat de vitala este legarea plantei de vas? Vitala pentru cine? pentru planta????? eu o consider mai degaraba vitala pentru cel ce pune planta in vas, ca sa fie sigur ca poate manui vasul fara grija ca-i cade planta..... Legarea plantei de vas se face nu pentru ca nu ar putea trai planta fara aceasta legare domnilor, ci pentru ca sa nu se miste pomisorul datorita tehnicilor ce s-ar aplica asupra lui, pe parcursul sederii in acel vas.....

2) in al doilea rand, se poate sa ma fi grabit, asa cum afirma altii, insa eu alternez perioadele de lucru intens la planta(cand duc planta pana la limita si de cele mai multe ori m-am oprit la timp), cu perioade de relas complet, cand planta nu are parte decat de udari si eventual ciupiri. Fireste ca as vrea ca cei ce spun ca m-am grabit, sa se insele, desi eu as zice ca nu m-am "grabit" chiar atat de tare cat ar fi permis planta, insa planta va fi cea care ne va arata cum stau lucrurile pana la urma. Oricum, prin aprilie va mai suporta o transplatare.....

3) in al treilea rand, as vrea pe cat posibil ca sa pastram totusi discutiile despre pomisori pe forumurile si site-urile de specialitate si eventual umorul pentru cafenea sau bere...., cei ce criticati atat de usor si cu fruntea atat de senina si atat de ..... preocupati de a demonta ce a facut un semen de-al vostru - ca daca este un strain sariti grabiti sa-i pupati dosul, desi aclamam fariseistic iubirea noastra de ce-i romanesc - prezentati-va va rog prin lucrarile dvs. ca sa stim si cu cine stam de vorba.... ca recitatori - teoreticieni si oameni dispusi a face partizanate sunt pe toate drumurile si nestiind cu cine stam de vorba(caci asta e dezavantajul spatiului virtual), riscam sa incurcam neghina cu graul... Vrem sau nu vrem, recunoastem sau nu, masura cunoasteri noastre in ale bonsailor, cunoastere pe care o afisam sau nu pe forumuri, site-uri nationale sau internationale, este pomisorul din vas, pe care putem sa-l prezentam acum, nu pe cel la care visam noi ca va arata fantastic peste 5-10 ani ca asa am citit noi intr-o carte sau site si da mai bine si mai interesant la novici, cand noi inca ne gandim la o forma savanta, sa creem un bonsai romanesc (luandu-ne dupa lucrarile unor mari maestrii, fata de care eu personal am mare respect si care intr-adevar dupa ani de constiincioasa practica au ajuns la niste forme si moduri originale de imbinare a tehnicilor traditionale japoneze si chineze) si alte aberatii...
Domnilor, nu va mai chinuiti sa inventati bonsaiul romanesc(caci am auzit-o si pe asta), fara sa asimilati ceea ce inseamna bonsai-i acum, caci nu veti putea din senin si nici dintr-o cunoastere ce va va cadea in cap intr-o dimineata sa creati un bonsai si atat de bine definit incat sa poata fi numit "bonsai romanesc"... Nu-i blamati pe cei ce fac "nastrusnicii" cu plantele lor, ca nu aveti decat sa invatati de la acestia, fie chiar si numai ce nu trebuie sa faceti....

4)Am vazut cateva posturi pe alte site-uri care se vor a aborda arta bonsai sau care aborda /dezvolta tema bonsai. Interesant este ca desi este o arta recenta in ocupatia romanilor, naste pasiuni si dispute veroase, pline de orgolii si de cele mai multe ori se uita despre ce este vorba.
Fiecare pasionat, incearca sa epateze cunostintele sale uitand sa le impartaseasca si altora. Interesant este ca se face uz de studii, de experienta altora(consacrati in lumea bonsailor) fiecare vazandu-se in sinea sa un fel de ma-te local.
Sunt unii care au acumulat ceva mai multe articole/informatii in domeniu, nu au ezitat sa le puna in practica, au rezultate remarcabile pentru gradul in care este dezvoltata aceasta arta in Romania, insa unii se umplu pe parcurs de o aroganta care pentru cei ce vor sa se initieze abia, in ale bonsailor, este menita a le aduce descurjarea….., altii desi epateaza ceea ce stiu precum paunii penajul cozii, fac pe mironositele modeste si sfioase......
Stau si ma intreb de ce oare nu se incearca a impartasi din informatii unii catre altii! Cred ca din simpla manie a noastra de a face ca ceea ce stim sa para mai complicat decat este in realitate, de a face un secret dintr-o informatie care circula libera pe toate sursele de informare.
Frustarile din viata cotidiana ar trebui sa dispara in jurul micii minuni verzi din vas, chiar daca este aceasta minune in faza de formare sau oarecum formata. Remarc ca se incearca a se complica lucrurile, se trateaza cu o aroganta zic eu nejustificata orice incepator…. De catre cine? De catre unii care au acumulat multa, multa teorie, insa practica ………mai putintel, poate doar copiatul stangaci a altora, scuzandu-se in sinea lor ca exista maestrii care toata viata lor au ingrijit doar o planta. Intr-adevar, au fost asemenea maestrii, dar nu ei, cei care se vad maestri….
Unii fac pe detectivii, altii pe politaii aparatori a cuiva care nu are nici o vina ca au devenit tinta adulatiei a asemenea fani excesivi si incisivi. Incisivi fara nici un scop, doar din reflexul de a apara ceva, asa cum ii taie capul si in definitiv ceva care nu este de aparat caci nu contesta nimeni acel ceva…. Un schimb de pareri, nu inseaman un atac sau o contrazicere, inseamna o argumentare, inseamna transmiterea unor informatii….
Purtand ca niste stindarde, dictoane pline de intelepciune, insa doar pentru a le trece pe “blazon” caci astfel parem mai docti si mai stiutori, cand de fapt nu putem distinge o carmona de o serissa, sau indicam in nestire a pune stimulente la o planta bolnava, acesti asa-zis stiutori este greu sa-I combati. De ce? Pentru ca in afara urii lor si fricii lor de a se afla ca de fapt au o informatie de imprumut si nu dobandita, nu sunt siguri pe ei, ca ingurgiteaza informatia primita si nedigerata de la cel pe care si l-au numit “guru”, descurajand si lovind pe cei ce incearca sa experimenteze si sa aplice informatiile ce le gasesc, propaga ceea ce se doreste de masa de neinitiati sau mai ales de cei ca ei: diletantismul ridicat la rang de dogma. Foarte interesant este ca toti vorbesc in numele ideii de a face ca sa se propage cat mai mult cunostintele ce formeaza arta bonsai-lor, insa daca s-ar putea sa nu-I contrazica nimeni si eventual sa nici nu incerce careva sa faca mai mult decat isi pot imagina ei. Chiar daca au informatii trunchiate, sau nu au, in orice ramura de informare, simt nevoia sa discrediteze, sa jigneasca si sa blameze pe cel ce incearca sa impartaseasca si altora, potentiali interesati de acele informatii. “De fapt nimeni nu-I profet in satul lui”, din pacate!
Se fac aprecieri asupra plantelor, fara nici un criteriu ci doar dupa bunul plac al celui ce apreciaza, catalogand in moduri care poate dor pe cei ce au plantele...... Credeam ca pentru a creste o planta iti trebuie si ceva sensibilitate sufleteasca.........
Nevoia de a ne contesta, recunoscuta sau nu, nu face decat sa iroseasca posibilitatea creerii unui nucleu de informatii, util pana la urma tuturor.
Este adevarat ca a vorbi despre bonsai nu inseamna si a avea informatiile necesare ca sa formam bonsai!!! Este suficient sa cumparam unul din magazin si sa incepem sa ne credem crescatori de bonsai! Pacat, caci realitatea este alta!
Mai e o categorie care sufera de intelectualism, fac uz de studiile lor, acuzandu-I pe altii, in lipsa altor argumente de simplitate…. Din cate am observat eu pana acum, bonsai-i nu se fac cu diplome academice sau alte diplome pe masa ci doar cu pasiune, cunostinte in domeniul bonsailor, simt estetic, migala si rabdare.
De bonsai se ocupa si filososfi si universitari si oameni simpli ca studii, dar complecsi si poate mai apropiati de plantele lor decat epatistii intelectuali….
Nu cred ca la ora actuala in Romania, este vreun roman care sa poata sa zica fara a distorsiona realitatea, ca are destule cunostinte practice in acest domeniu, al bonsailor, cat si teoretice, incat sa i se accepte aroganta, obraznicia, mojicia de a trata un alt pasionat de bonsai ca dintr-un turn de fildes rezervat marilor initiati.
Bonsai-I, sunt ceva aparte de lumea inconjuratoare. A lasa ca insuccesele, ura si frustarile noastre sa iasa la iveala cand vorbim despre bonsai, inseamna a distruge in cel mai dezolant stil balcanic (cu care unii se si mandresc, facand din mitocanie o calitate) ideea de bonsai, de liniste a spiritului, taind aripile celor ce vor sa se apropie de aceasta arta, o arta care la noi inca, pentru cei mai multi romani, este o necunoscuta, este ceva facut din miturile imprastiate de nepriceputi si florari nepasionati decat de bani si nu de ceea ce fac!
Inca nu suntem prea diferiti unii de altii(ma refer la pasionatii de bonsai!), fiecare stim mai mult fata de celalalt, doar in functie de numarul de file citite, insa nu poate sa spuna cineva ca are mai multa sau mai putina practica decat altul, caci practica fara succese este exercitiu si nu acumulare de informatie. Totul este atat de la inceput, incat, consider ca e greu sa aratam spre vreun “ma-te autohton”.
Poate este vreunul inca nedescoperit sau poate nerecunoscut din cauza egourilor noastre atat de puternice, incat ne depasesc ratiunea de a recunoaste valoarea de non-valoare, mimetizarea de creatie!
Haideti sa uitam de diplomele din sertar, sa uitam de orgoliile noastre marunte si meschine, sa uitam de insuccesele noastre, sa uitam de mojicie si neam-prostie, sa uitam de complexele noastre si sa incercam sa invatam unii de la atii, putinul pe care-l stim, sa invatam din bajbaielile noastre si sa incercam sa facem B O N S A I !
Haideti sa nu mai fim ipocriti si sa facem pe modestii cu plantutele noastre de care de fapt suntem mandri, haideti sa ne aratam macar noua intelegere, respect pentru munca depusa sau pentru efortul depus, haideti sa ne apreciem munca fiecaruia si chiar si insuccesele fiecaruia, caci acelea formeaza bagajul de cunostinte si drumul de succese, haideti sa fim deschisi unul cu celalalt, sa ne impartasim reciproc experientele pozitive sau negative! Haideti sa incercam si poate si reusim sa fim mai intelegatori unii cu altii! Haideti sa nu mai epatam informatiile si experientele care le avem ci sa le impartasim unii altora!

un viitor negari din ulmus parvifolia 2

Dupa aprox. 9 luni de la recoltare, am taiat ramura principala mai lunga, am lasat ramura principala scurta, am mai indoit-o un pic si pe aceasta, am tuns din radacini, le-am mai "strans" in jurul pomisorului, am schimbat de data asta cu un vas mult mai mic decat cel initial, intrucat nu se mai justifica imensitatea acelui vas, am introdus in sol doar varfurile radacinilor (pe care varfuri bineinteles ca am lasat niste smocuri de radacini secundare, in rest curatind aceste radacini secundare)si a iesit cam asa( inaltime pomisor de 21cm, largimea coroanei de 10cm):






















si acum arata cam asa









un viitor negari din ulmus parvifolia 1

Acesta, este un ulm parvifolia, ce l-am luat anul trecut, de pe marginea drumului. L-am pus intr-un vas mai mare, unde a suferit si o oarecare tundere de a capata cat de cat o forma... A stat in acel vas, de la recoltare pana in 18 ian 2010