Nu de mult, de la un bun prieten, am primit si eu o asemenea planta care se prezenta foarte bine, avand un tachiagari tip neagari, adica un trunchi format din radacini expuse:
Pomisorii modelati cu radacini aeriene si radacini expuse se mai numesc si neku. Acest stil este cunoscut prin cele doua variante ale sale, neagari si negari. Diferenţa constă în principal în proporţii:
A) Pentru stilul neagari, radacinile sunt o extensie a trunchiului(a lui tachiagari), în partea sa inferioară, un fel de prlungire a lui nebari.
B) În cazul stilului negari, toate radacinile sau cea mai mare parte din ele, formeaza nebari. Rădăcinile devin elemente de structură şi de stabilitate, pornind direct de la baza ramurilor inferioare, practic inlocuind trunchiul.
In Europa si America, pentru a denumi acest stil, a aparut denumirea de „stil mangrove”, intrucat pomisorii astfel modelati, seamana foarte mult cu pomii ce exista in mlaştinile de mangrove (familia Rhizophoraceae). Acest stil elegant, fragil si aparent ciudat la o prima vedere, se bucura de succes în lumea occidentala, pretandu-se la aşa-numitele specii domestice, în special speciilor de ficus.
Revenind de unde am plecat, m-am uitat la lonicera primita si am studiat-o cu atentie, incercand sa vad o viitoare forma ce s-ar potrivi plantei, astfel facand mai multe schite:
Pana la urma m-am hotarat la aceasta:
Si m-am apucat sa o tund drastic, sperand ca asa dupa cum ii e si renumele, va inmuguri rapid si abundent, am mai legat-o si cu niste sarme pentru a orienta ramurile:
La o saptamana de la tundere, i-am schimbat si ghiveciul, dandu-i unul mai mare, caci cel vechi devenise neincapator fata de radacini, am mai tuns si radacinile:
Pare-se ca renumele privind inmugurirea nu e doar renume:
Sper ca in viitor, planta sa ma ajute in masura necesara de a ajunge la o forma cat mai apropiata de forma ce mi-am propus-o
