Doua vorbe despre stilul banyan

Banyan este o denumire generica, folosita pentru cateva specii de arbori din Taiwan, arbori ce in conditii specifice produc radacini deasupra solului, cunoscute sub numele de radacini aeriene. Acesti arbori se gasesc pe dealuri de joase altitudine si campii, practic putand fi vazute aceste plante cam peste tot in Taiwan. Nefiind pretentioase si cultivandu-se usor, ele se cultiva din timpuri stravechi, facand obiectul comertului dintre China si Taiwan.
Reprezentativ pentru aceasta sa spunem grupa de pomi, este ficusul banyan, stiintific numit Ficus microcarpa si face parte din genul Ficus - copaci vesnici verzi, insumand atat specii tropicale cat si specii si subtropicale. Intruca radacina acestuia seamana mult cu ging seng-ul, chinezii l-au numit ficus ging-seng. Este cunoscut si sub numele de ficus retusa.
Fireste ca stilul de bonsai care creeaza un pomisor ce evoca un banyan se va numi stilul banyan. Acest stil nu are prea multe lucruri care sa-l faca sa difere de alte stiluri. Poate cuprinde trunchiuri de la cele inclinate ori drepte, pana la cele serpuitoare, contorsionate dramatic etc.
Determinant in acest stil sunt insa radacinile aeriene ce pornesc de pe ramuri. Aceste radacini aeriene, ar trebui:
• sa iasa de pe partea inferioara a ramuri (cea dinspre sol);
• sa coboare perpendicular spre sol. Nu trebuie ca radacinile sa conflueze si nici sa se suprapuna;
• sa coboare pe cat posibil simetric de pe fiecare ramura, cele de pe ramurile apropiate de varf si cele de pe ramurile din varf vor cobora mai apropiate de trunchi, iar cele de pe ramurile de la baza, vor fi mai distantate de trunchi. Daca ramurile din varf nu vor avea radacini aeriene care sa ajunga la sol, in scurt timp se vor usca, deoarece fluxul sevei nu va mai ajunge si acolo.

Trunchiul unui banyan trebuie sa aiba un pronuntat si puternic afirmat nebari. Inainte de a trece la obtinerea radacinilor aeriene de pe ramuri, ar trebui ca sa existe si radacini care crescute de pe ramuri sa se contopeasca pe trunchi. Modelul, desenul pe care acestea il formeaza pe trunchi nu trebuie sa imite neaparat o plasa sau o impletitura, ci am putea aseza aceste radacini de-a lungul trunchiului, inspre baza, dupa contopirea cu acesta obtinandu-se un trunchi ce seamana mai mult cu o sculptura. Acest trunchi este esential in obtinerea naturaletii unui banyan, intrucat radacinile aeriene in natura pornesc dupa ce trunchiul este bine consolidat. Deci, un trunchi anemic, subtire si firav la un banyan nu va face decat sa dea un aspect inestetic si …. mai putin reusit al stilului. De aceea se practica obtinerea unui trunchi rezultat al fuzionarii mai multor trunchiulete, sau un trunchi la care s-a muncit cativa ani buni pentru a se obtine radacini aeriene ce sa fuzioneze cu acesta. Dupa fuzionare, locul de pornire al radacinilor se taie, obtinandu-se niste ochiuri ce vor ajuta la crearea aparentei de trunchi imbatranit.
Radacinile aeriene ce pornesc de pe ramuri, trebuie sa fie sanatoase si trainice ci nu subtiri precum firul de par; trebuie sa fie intinse, nu sinuoase, coborand perpendicular spre sol ci nu distantandu-se catre baza pomisorului.

Cum ajungem sa obtinem efectiv radacinile aeriene de pe ramuri, vedeti http://ro-bonsai.ro/forum/index.php?topic=117.0