luni, 26 aprilie 2010
RO-BONSAI MAGAZIN
a aparut numarul 2 al revistei RO-BONSAI MAGAZIN. Il puteti viziona la aceasta adresa http://www.calameo.com/read/000125361ccd71e6d9917
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Taie si creste - concept chinez despre modelarea ramurilor pomisorului
In ceea ce priveste conceptul chinez despre modelarea ramurilor pomisorului, poate parea ceva mai dur, insa mie mi se pare mai practic. In modelarea bonsailor chinezesti, se foloseste taierea. Astfel, in locul sarmei infasurate in jurul ramurii, sarma ce ofera un unghi “moale” de indoire a ramurii si care dupa unele pareri incetineste cresterea ramurii, chinezii folosesc o tehnica numita “taie si creste”. Aceasta tehnica a fost dezvoltata si impusa in lumea bonsaiului chinezesc de scoala Lignan, localizata in provincia Guangdong (capitala la Guangzhou). Artistii din aceasta scoala au selectat specii de pomi afirmandu-si astfel cunostintele lor de a aduce o mladita (lastar) la starea de lemn batran si rezultatele spectaculoase obtinute prin tehnica de antrenare “crestere si taiere”.
Majoritatea penjing-urilor antrenate de aceasta scoala nu au frunzisul lor aranjat in palc (ciorchine). Pomii sunt apreciati pentru naturalete (forma), curgerea trunchiului si linia ramurilor, si pentru aparenta de curaj, vigurozitate. Penjing-urile Lingnan apar delicate si in acelasi timp puternice.
Doar in ultimele cateva decenii pomii au cunoscut o dezvoltare graduala in mai multe stiluri naturale. Astazi, forma bonsai-ului Lignan este larg determinata de naturaletea pomilor crescuti sablon. Artistii nu sunt obligati de nici o formula. Artistii au atins un inalt nivel de profesionalism in curatare: conicitatea pomilor de la baza spre varf, si proportiile dintre trunchi, ramuri principale si ramuri secundare sunt inalt dezvoltate. De unde a fost indepartata orice ramura, insasi acea ramura poate dezvolta forma unui pom. Aceasta supraluminare va da rezultate splendide care pot fi o realizare a metodei “crestere si taiere”. Legatul cu sarme, influentele japoneze si alte metode artificiale de antrenare nu sunt utilizate, doar tehnica de curatare selectiva. Artistii lingnan se straduiesc sa dezvaluie, ci nu sa controleze, naturaletea specimenului.
Ce presupune aceasta tehnica?
1. La speciile folosite se urmareste ca acestea sa intruneasca urmatoarele conditii:
(i) trebuie sa fie pom cu frunze cazatoare,
(ii) sa aiba o crestere viguroasa, si
(iii) trebuie sa aiba mare putere de regenerare.
In functie de climat, speciile uzuale sunt ulmi, ficusi, sageretia, murraya, bougainvillea etc. Speciile care cresc usor sunt inca apte la “taie si creste”, dar au nevoie de mult timp si in timp tind sa se dezvolte intr-un pom mare.
2. Factori care permit o crestere rapida :
(i) un vas mai mare care sa permita cresterea in ani,
(ii) un sol cu un drenaj rapid, mult soare, apa, si eventual fertilizator,
(iii) un pom cu adevarat sanatos. (frecvent dureaza 2 sau 3 ani in conditii ideale pentru a da pomului “viteza de inaltare” si a atinge cresterea lui cea mai rapida).
3. Capacitatea (abilitatea) artistului sa controleze cresterea :
- asta este partea cea mai grea din intelegerea Lingnan, cum sa canalizezi intreaga crestere viguroasa in ramura pe care o vrei, cum sa maximizezi cresterea, cand si unde sa tai etc. Directia de crestere, de curs si de asemenea trebuie sa fie controlata ca naturala toata cresterea puternica si indreptarea in sus.
Bonsaii cu trunchiurile lemnoase, au nevoie de multi ani pentru a se ingrosa si daca sunt antrenati prin legare, cresterea este mai degraba incetinita. Deoarece trunchiurile sunt rigide (neelastice) chiar si cand sunt tinere, este usor sa faci indoituri dar este dificil sa creezi curbe ascutite si un trunchi conic puternic pronuntat. Pornind de la planta tanara, aceasta este pre-antrenata sa aiba ceva interesant in trunchiul inferior, recurgand apoi la plantarea in pamant sau amplasarea ei intr-un mediu accelerat de crestere, utilizand vase de antrenare mari. Astfel, baza trunchiului va spori mai rapid in dimensiuni. Timpul pt aceasta crestere accelerata, poate duce de la 6 luni la 10 ani sau mai mult.
La fiecare nou ciclu de crestere, se recurge la saparea solului in jurul radacinii(asa aceasta se aeriseste permanent), radacina va fi curatata cat mai mult, ajungand a se pastra 1/3 din radacina si pomul va fi tuns si el drastic. Planta poate fi pusa inapoi in pamant sau in vasul mare pentru un alt ciclu de crestere accelerata.
Ce este de retinut, la aceasta metoda, este ca de fiecare data dupa taierea radacinilor, pomul la replantare va fi repozitionat, astfel obtinand dezvoltarea plantei sub diferite unghiuri ce in cele din urma se vor regasi in plantele ce ne vor incanta ochiul..
De asemenea, pare dificil de inteles ca fiecare ramura este tratata ca un pom, insa in practica scolii Lignan, aceasta inseamna ca fiecare ramura fina sau principala a bonsaiului, trebuie ca sub un alt unghi sa sugereze imaginea de asamblu a pomisorului, nefacand nota discordanta ca forma, dimensiuni si amplasare, mergand oarecum la o extrema a finetei ramurilor secundare.
De aceea s-au consacrat niste reguli, pe care cei de la FUKU –BONSAI le-au rezumat foarte clar:
1. ” CRESTE MAI MULTE PLANTE SI SELECTEAZA DOAR PE CELE BUNE! Daca cresti 10 plante si eventual selectezi doar una, ai 10 timpi sa aditionezi o pornire de buna calitate apoi cresti doar unul.
2. TAIE DRASTIC! Daca o planta este de 20cm inaltime si tai la 10cm inaltime este mult mai bine dacat sa nu tai deloc. O planta taiata la 5cm inaltime este cel mai bine. Cand tai drastic, o parte moare si aceasta va fi la randu-I inlaturata asa cum automat elimini varfurile plantei.
3. ALEGE PLANTE CARE REINMUGURESC PUTERNIC! Daca tai cresterea primara initiala si apare doar un singur punct nou de crestere, indeparteaza-l! Planta ta fie creste prea slaba, fie este o planta dintr-un material slab. Este chiar imposibil sa creezi ramuris compact la pom daca planta ta nu scoate bine ramuri.
4. CREAZA BONSAI DE MARIME MEDIE DIN BONSAI MICI SUPERIORI! Bonsai de buna calitate sunt mult mai usor de produs daca incepi cu un material de calitate inalta. Deci selecteaza doar pomii mici cei mai buni pt a-i antrena in viitorii bonsai mari. Prin acelasi concept, creaza bonsai mari doar din bonsai de marime superioara medie. Slaba calitate a materialului duce la slaba calitate a bonsaiului batran.
5. PASTREAZA ATAT DE MULTE TRUNCHIURI SI RAMURI CAT ESTE POSIBIL! Prea des bonsaii sunt plante neindestulatoare (redus, insuficient) care au fost facuti bonsai doar cu un nivel minim de ramuri. Aceste limite reduc optiunile. Pomii bonsai ideali trebuie sa aiba extra trunchi si ramuri simple deoarece este usor sa tai si sa indepartezi dar mult mai dificil sa adaugi ramuri acolo unde este nevoie. Alipirea nu merge tot timpul; pentru altoire (grefa) este nevoie de multa maiestrie. Alternativa obisnuita este sa incepi cu un material bun.
6. CREAZA UN MEDIU INCONJURATOR OPTIM PENTRU CRESTEREA PLANTEI! Prea adesea exista “experti in bonsai” care cunosc totul despre bonsai mai putin despre cum creste planta! Fara crestere puternica, este limitat progresul. Chiar nu este nici o smecherie magica. Creste plante care sunt potrivite pentru mediul tau inconjurator sau schimba mediul ambiant pentru a-l adapta la nevoile plantei. Ia pomi care au performante bune si vei fi mai satisfacut decat sa ai un pom unic de care nu mai are nimeni nevoie…. Plantele obisnuite sunt obisnuite deoarece ele supravietuiesc. Plantele rare sunt rare deoarece cresc greu si mor repede….
7. NU CONCURA! Bonsai nu trebuie sa fie o competitie, dar prea des sunt! Oamenii vor sa detina o planta batrana si se lauda despre cat de batrana este (sau cat de mult costa). Concursurile bonsai sunt pregatite in favoarea veteranilor care au facut asta ani sau imbogatitilor care pot accede la obtinerea celor mai bune materiale. Daca esti competitiv, nu vrei sa fi asistat de altii sau sa imparti “secretele” tale.
8. BUCURA-TE DE CALATORIE! Bonsaii sunt ca si copii. Fiecare este unic cu o personalitate diferita si potential diferit. La nivel inalt, bonsaii sunt oameni si natura in armonie, unde o antrenare maiastra scoate in afara calitatile unice ale unui pom specific. Este o relatie pura in care antrenorul cunoaste intim pomul, sanatatea lui si punctele slabe si puternice. Intr-o relatie pe termen lung, antrenorul se lupta sa accentueze punctele puternice si sa ascunda punctele slabe. Dar bonsaii sunt iubiti in mod individual. Poate nimeni nu va aprecia pomul. Dar antrenorul proprietar da, doar fiecare parinte bun iubeste pe fiecare dintre copiii lui.
Acestea ar fi principiile filosofiei de antrenare a pomilor”.
Practic, aceasta scoala Lignan are un concept de baza al dezvoltarii bonsaiului, format din 3 pasi principali:
PAS 1: o pornire in forta a modelarii
Acest prim-pas are in vedere executarea unor taieri foarte drastice asupra plantei, cat mai aproape de sol, dupa ce in prealabil planta a fost lasata cateva cicluri sa creasca liber. Aceasta scoala considera ca aceste taieri drastice, atat a plantei cat si a radacinii plantei(in cazul pomilor foarte tineri), sunt cheia succesului in a obtine un bonsai de calitate. La acest nivel, planta este privita in dezvoltarea ei viitoare, recurgandu-se la plantarea sub diferite unghiuri, singura sau impreuna cu alte exemplare, vizand eventuale fuziuni ce apoi vor fi sectionate pentru a obtine o nota cat mai subtila si unica a trunchiului.
PAS 2: dezvoltarea formei
In urma taierilor de la pasul 1, ar trebui sa apara mai multe puncte de crestere. Dupa ce noii lastari ajung la peste 6-8 frunzulite, acestia se scurteaza la 2 frunzite si se raresc prin curatarea si pastrarea doar a celor utili ajungerii la forma dorita. Dupa aceasta, operatiunea se repeta de cateva ori. Cu cat sunt mai multe repetarile, cu atat se considera ca se va ajunge mai usor la pregatirea pomului pentru desavarsirea sa ca bonsai.
PAS 3: curatarea sau desavarsirea
Aceasta etapa finala, presupune schimbarea solului in scopul dezvoltarii sistemului radicular, cresterii pomului in inltime, dezvoltarea unui trunchi puternic si a unui sistem bogat de ramuri, planta suportand taieri care am putea sa le numim “intre taierea agresiva si cea normala”.
Acum, vorbind un pic despre aspectul coroanei pomisorului, trebuie tinut cont ca un arbore se inscrie in trei dimensiuni. Cei ce sunt la inceput in formarea bonsailor, fac in general o greseala in formarea pomisorului, ocupandu-se doar de o fata a acestuia, uitand ca bonsaiul trebuie sa ofere o imagine placuta de pe oricare parte a vasului ar fi privit, netinand cont ca armonia bonsai-ului se refera la intreaga compozitie a acestuia. Coroana trebuie sa fie proportionala cu pomul si sa redea o imagine de ansamblu cat mai fidela realitatii sau cat mai veridica. Indiferent de stilul adoptat, coroana trebuie sa aiba in cuprinsul ei acele ramuri principale si ramuri secundare, fine, acoperite cu frunze ce in urma nenumaratelor defolieri, ciupiri etc., sa nu creeze o distorsiune intre marimea frunzelor si cea a pomisorului.
In cazul in care coroana prezinta prea multe goluri sau este dezechilibrata, tehnicile de fuziune ale ramurilor, fie prin insertie, fie prin alipire, ajuta la stabilirea echilibrului. De exemplu, putem curata scoarta pe zona unde urmeaza sa alipim o ramurica mai lunga a aceluiasi pomisor, introducem ramurica in respectivul “sant” si chituim locul.
In acelasi mod se poate face insa cu ramura altei plante, urmand apoi ca dupa ce s-a fixat ramura in pomisor(in timp, prin crestere, planta fuzioneaza), aceasta sa fie taiata, separata de pomul de unde ea provine si chituita taietura…
Ramurile
Ramurile creeaza si sustin coronamentul bonsaiului. Ramificatia corespunzatoare este foarte importanta in obtinerea unui pomisor reusit.
Plasarea ramurilor este intotdeauna criticata la un design al pomului, dar unele iregularitati pot fi nesocotite, in special acelea aflate intre 1/3 – 1/2 pomului. In prima treime, locatia ramurii si unghiul acesteia fata de tulpina sunt foarte importante. Prin manipularea acestor cateva prime ramuri, prin modificarea unghiului sub care au crescut, se poate sugera varsta dorita a pomului, iar prin indoirea adecvata a acestora, se poate ascunde o crestere nedorita pe trunchi. Locatia poate cere ca ramura sa vina mai aproape sau in unghi mai jos, de exemplu.
Ramurile principale:
Lungimea ramurilor primare in relatie cu trunchiul este foarte importanta, ele trebuie sa creeze armonie si echilibru.
Ramurile secundare:
Sunt ramurile care ies din ramurile primare – unii numesc acestea ramuri jumatate. Aceste ramuri ar trebui orientate dupa un model alternativ sau in zig-zag. Ramurile secundare ar trebui aranjate la fel ca ramurile primare. In partea de jos a pomului, spatiile vor fi largi si mai apropiate de trunchi; pe masura ce se urca in sus pe pom, ele vor deveni mai apropiate si mai dese. Pe masura ce ramura se subtiaza spre varful ei, ramurile secundare ar trebui sa devina mai apropiate.
In mare ar trebui sa se tina cont de modul cum se modeleaza ramurile(coroana pomisorului in ansamblu trebuind sa se incadreza intr-un triunghi), la un mod oarecum ideal, ar trebui ca:
● prima ramura sa apara fie din partea stanga a trunchiului, fie din partea dreapta, insa sa se tina cont de faptul ca aceasta nu trebuie indreptata direct spre privitor;
● a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa, la o oarecare distanta mai sus decat prima, evitand pe cat posibil a porni din acelasi punct ca si prima ramura;
● a treia ramura ar trebui sa fie orientata spre spatele bonsai-ului, in felul acesta putand crea senzatia de adancime;
● ca si la pomii din natura, ar trebui ca ramurile cele mai groase sa fie la baza pomisorului si sa se subtieze pe masura ce se apropie de varful pomisorului;
● deasemenea, distantele dintre ramuri trebuie sa se micsoreze in lungime pe masura ce acestea se apropie de varful pomisorului;
● nici o ramura nu are voie sa se suprapuna sau intersecteze cu alta;
● ramurile trebuie sa respecte forma trunchiului, neputand la un trunchi unduit sa avem ramuri drepte si nici invers. In caz contrar, s-ar crea o imagine nearmonioasa si contradictorie pentru privitor;
● ramurile ar trebui sa respecte imaginile din natura, respectiv, in cazul imaginii unui copac tanar, ramurile ar trebui sa fie orientate fie orizontal fie usor inspre varf, iar in cazul imaginii unui copac batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
Bineinteles ca in urma practicii, s-ar putea sa descoperiti ca exista si alte moduri de a ajunge la un rezultat onorabil.........
In ceea ce priveste conceptul chinez despre modelarea ramurilor pomisorului, poate parea ceva mai dur, insa mie mi se pare mai practic. In modelarea bonsailor chinezesti, se foloseste taierea. Astfel, in locul sarmei infasurate in jurul ramurii, sarma ce ofera un unghi “moale” de indoire a ramurii si care dupa unele pareri incetineste cresterea ramurii, chinezii folosesc o tehnica numita “taie si creste”. Aceasta tehnica a fost dezvoltata si impusa in lumea bonsaiului chinezesc de scoala Lignan, localizata in provincia Guangdong (capitala la Guangzhou). Artistii din aceasta scoala au selectat specii de pomi afirmandu-si astfel cunostintele lor de a aduce o mladita (lastar) la starea de lemn batran si rezultatele spectaculoase obtinute prin tehnica de antrenare “crestere si taiere”.
Majoritatea penjing-urilor antrenate de aceasta scoala nu au frunzisul lor aranjat in palc (ciorchine). Pomii sunt apreciati pentru naturalete (forma), curgerea trunchiului si linia ramurilor, si pentru aparenta de curaj, vigurozitate. Penjing-urile Lingnan apar delicate si in acelasi timp puternice.
Doar in ultimele cateva decenii pomii au cunoscut o dezvoltare graduala in mai multe stiluri naturale. Astazi, forma bonsai-ului Lignan este larg determinata de naturaletea pomilor crescuti sablon. Artistii nu sunt obligati de nici o formula. Artistii au atins un inalt nivel de profesionalism in curatare: conicitatea pomilor de la baza spre varf, si proportiile dintre trunchi, ramuri principale si ramuri secundare sunt inalt dezvoltate. De unde a fost indepartata orice ramura, insasi acea ramura poate dezvolta forma unui pom. Aceasta supraluminare va da rezultate splendide care pot fi o realizare a metodei “crestere si taiere”. Legatul cu sarme, influentele japoneze si alte metode artificiale de antrenare nu sunt utilizate, doar tehnica de curatare selectiva. Artistii lingnan se straduiesc sa dezvaluie, ci nu sa controleze, naturaletea specimenului.
Ce presupune aceasta tehnica?
1. La speciile folosite se urmareste ca acestea sa intruneasca urmatoarele conditii:
(i) trebuie sa fie pom cu frunze cazatoare,
(ii) sa aiba o crestere viguroasa, si
(iii) trebuie sa aiba mare putere de regenerare.
In functie de climat, speciile uzuale sunt ulmi, ficusi, sageretia, murraya, bougainvillea etc. Speciile care cresc usor sunt inca apte la “taie si creste”, dar au nevoie de mult timp si in timp tind sa se dezvolte intr-un pom mare.
2. Factori care permit o crestere rapida :
(i) un vas mai mare care sa permita cresterea in ani,
(ii) un sol cu un drenaj rapid, mult soare, apa, si eventual fertilizator,
(iii) un pom cu adevarat sanatos. (frecvent dureaza 2 sau 3 ani in conditii ideale pentru a da pomului “viteza de inaltare” si a atinge cresterea lui cea mai rapida).
3. Capacitatea (abilitatea) artistului sa controleze cresterea :
- asta este partea cea mai grea din intelegerea Lingnan, cum sa canalizezi intreaga crestere viguroasa in ramura pe care o vrei, cum sa maximizezi cresterea, cand si unde sa tai etc. Directia de crestere, de curs si de asemenea trebuie sa fie controlata ca naturala toata cresterea puternica si indreptarea in sus.
Bonsaii cu trunchiurile lemnoase, au nevoie de multi ani pentru a se ingrosa si daca sunt antrenati prin legare, cresterea este mai degraba incetinita. Deoarece trunchiurile sunt rigide (neelastice) chiar si cand sunt tinere, este usor sa faci indoituri dar este dificil sa creezi curbe ascutite si un trunchi conic puternic pronuntat. Pornind de la planta tanara, aceasta este pre-antrenata sa aiba ceva interesant in trunchiul inferior, recurgand apoi la plantarea in pamant sau amplasarea ei intr-un mediu accelerat de crestere, utilizand vase de antrenare mari. Astfel, baza trunchiului va spori mai rapid in dimensiuni. Timpul pt aceasta crestere accelerata, poate duce de la 6 luni la 10 ani sau mai mult.
La fiecare nou ciclu de crestere, se recurge la saparea solului in jurul radacinii(asa aceasta se aeriseste permanent), radacina va fi curatata cat mai mult, ajungand a se pastra 1/3 din radacina si pomul va fi tuns si el drastic. Planta poate fi pusa inapoi in pamant sau in vasul mare pentru un alt ciclu de crestere accelerata.
Ce este de retinut, la aceasta metoda, este ca de fiecare data dupa taierea radacinilor, pomul la replantare va fi repozitionat, astfel obtinand dezvoltarea plantei sub diferite unghiuri ce in cele din urma se vor regasi in plantele ce ne vor incanta ochiul..
De asemenea, pare dificil de inteles ca fiecare ramura este tratata ca un pom, insa in practica scolii Lignan, aceasta inseamna ca fiecare ramura fina sau principala a bonsaiului, trebuie ca sub un alt unghi sa sugereze imaginea de asamblu a pomisorului, nefacand nota discordanta ca forma, dimensiuni si amplasare, mergand oarecum la o extrema a finetei ramurilor secundare.
De aceea s-au consacrat niste reguli, pe care cei de la FUKU –BONSAI le-au rezumat foarte clar:
1. ” CRESTE MAI MULTE PLANTE SI SELECTEAZA DOAR PE CELE BUNE! Daca cresti 10 plante si eventual selectezi doar una, ai 10 timpi sa aditionezi o pornire de buna calitate apoi cresti doar unul.
2. TAIE DRASTIC! Daca o planta este de 20cm inaltime si tai la 10cm inaltime este mult mai bine dacat sa nu tai deloc. O planta taiata la 5cm inaltime este cel mai bine. Cand tai drastic, o parte moare si aceasta va fi la randu-I inlaturata asa cum automat elimini varfurile plantei.
3. ALEGE PLANTE CARE REINMUGURESC PUTERNIC! Daca tai cresterea primara initiala si apare doar un singur punct nou de crestere, indeparteaza-l! Planta ta fie creste prea slaba, fie este o planta dintr-un material slab. Este chiar imposibil sa creezi ramuris compact la pom daca planta ta nu scoate bine ramuri.
4. CREAZA BONSAI DE MARIME MEDIE DIN BONSAI MICI SUPERIORI! Bonsai de buna calitate sunt mult mai usor de produs daca incepi cu un material de calitate inalta. Deci selecteaza doar pomii mici cei mai buni pt a-i antrena in viitorii bonsai mari. Prin acelasi concept, creaza bonsai mari doar din bonsai de marime superioara medie. Slaba calitate a materialului duce la slaba calitate a bonsaiului batran.
5. PASTREAZA ATAT DE MULTE TRUNCHIURI SI RAMURI CAT ESTE POSIBIL! Prea des bonsaii sunt plante neindestulatoare (redus, insuficient) care au fost facuti bonsai doar cu un nivel minim de ramuri. Aceste limite reduc optiunile. Pomii bonsai ideali trebuie sa aiba extra trunchi si ramuri simple deoarece este usor sa tai si sa indepartezi dar mult mai dificil sa adaugi ramuri acolo unde este nevoie. Alipirea nu merge tot timpul; pentru altoire (grefa) este nevoie de multa maiestrie. Alternativa obisnuita este sa incepi cu un material bun.
6. CREAZA UN MEDIU INCONJURATOR OPTIM PENTRU CRESTEREA PLANTEI! Prea adesea exista “experti in bonsai” care cunosc totul despre bonsai mai putin despre cum creste planta! Fara crestere puternica, este limitat progresul. Chiar nu este nici o smecherie magica. Creste plante care sunt potrivite pentru mediul tau inconjurator sau schimba mediul ambiant pentru a-l adapta la nevoile plantei. Ia pomi care au performante bune si vei fi mai satisfacut decat sa ai un pom unic de care nu mai are nimeni nevoie…. Plantele obisnuite sunt obisnuite deoarece ele supravietuiesc. Plantele rare sunt rare deoarece cresc greu si mor repede….
7. NU CONCURA! Bonsai nu trebuie sa fie o competitie, dar prea des sunt! Oamenii vor sa detina o planta batrana si se lauda despre cat de batrana este (sau cat de mult costa). Concursurile bonsai sunt pregatite in favoarea veteranilor care au facut asta ani sau imbogatitilor care pot accede la obtinerea celor mai bune materiale. Daca esti competitiv, nu vrei sa fi asistat de altii sau sa imparti “secretele” tale.
8. BUCURA-TE DE CALATORIE! Bonsaii sunt ca si copii. Fiecare este unic cu o personalitate diferita si potential diferit. La nivel inalt, bonsaii sunt oameni si natura in armonie, unde o antrenare maiastra scoate in afara calitatile unice ale unui pom specific. Este o relatie pura in care antrenorul cunoaste intim pomul, sanatatea lui si punctele slabe si puternice. Intr-o relatie pe termen lung, antrenorul se lupta sa accentueze punctele puternice si sa ascunda punctele slabe. Dar bonsaii sunt iubiti in mod individual. Poate nimeni nu va aprecia pomul. Dar antrenorul proprietar da, doar fiecare parinte bun iubeste pe fiecare dintre copiii lui.
Acestea ar fi principiile filosofiei de antrenare a pomilor”.
Practic, aceasta scoala Lignan are un concept de baza al dezvoltarii bonsaiului, format din 3 pasi principali:
PAS 1: o pornire in forta a modelarii
Acest prim-pas are in vedere executarea unor taieri foarte drastice asupra plantei, cat mai aproape de sol, dupa ce in prealabil planta a fost lasata cateva cicluri sa creasca liber. Aceasta scoala considera ca aceste taieri drastice, atat a plantei cat si a radacinii plantei(in cazul pomilor foarte tineri), sunt cheia succesului in a obtine un bonsai de calitate. La acest nivel, planta este privita in dezvoltarea ei viitoare, recurgandu-se la plantarea sub diferite unghiuri, singura sau impreuna cu alte exemplare, vizand eventuale fuziuni ce apoi vor fi sectionate pentru a obtine o nota cat mai subtila si unica a trunchiului.
PAS 2: dezvoltarea formei
In urma taierilor de la pasul 1, ar trebui sa apara mai multe puncte de crestere. Dupa ce noii lastari ajung la peste 6-8 frunzulite, acestia se scurteaza la 2 frunzite si se raresc prin curatarea si pastrarea doar a celor utili ajungerii la forma dorita. Dupa aceasta, operatiunea se repeta de cateva ori. Cu cat sunt mai multe repetarile, cu atat se considera ca se va ajunge mai usor la pregatirea pomului pentru desavarsirea sa ca bonsai.
PAS 3: curatarea sau desavarsirea
Aceasta etapa finala, presupune schimbarea solului in scopul dezvoltarii sistemului radicular, cresterii pomului in inltime, dezvoltarea unui trunchi puternic si a unui sistem bogat de ramuri, planta suportand taieri care am putea sa le numim “intre taierea agresiva si cea normala”.
Acum, vorbind un pic despre aspectul coroanei pomisorului, trebuie tinut cont ca un arbore se inscrie in trei dimensiuni. Cei ce sunt la inceput in formarea bonsailor, fac in general o greseala in formarea pomisorului, ocupandu-se doar de o fata a acestuia, uitand ca bonsaiul trebuie sa ofere o imagine placuta de pe oricare parte a vasului ar fi privit, netinand cont ca armonia bonsai-ului se refera la intreaga compozitie a acestuia. Coroana trebuie sa fie proportionala cu pomul si sa redea o imagine de ansamblu cat mai fidela realitatii sau cat mai veridica. Indiferent de stilul adoptat, coroana trebuie sa aiba in cuprinsul ei acele ramuri principale si ramuri secundare, fine, acoperite cu frunze ce in urma nenumaratelor defolieri, ciupiri etc., sa nu creeze o distorsiune intre marimea frunzelor si cea a pomisorului.
In cazul in care coroana prezinta prea multe goluri sau este dezechilibrata, tehnicile de fuziune ale ramurilor, fie prin insertie, fie prin alipire, ajuta la stabilirea echilibrului. De exemplu, putem curata scoarta pe zona unde urmeaza sa alipim o ramurica mai lunga a aceluiasi pomisor, introducem ramurica in respectivul “sant” si chituim locul.
In acelasi mod se poate face insa cu ramura altei plante, urmand apoi ca dupa ce s-a fixat ramura in pomisor(in timp, prin crestere, planta fuzioneaza), aceasta sa fie taiata, separata de pomul de unde ea provine si chituita taietura…
Ramurile
Ramurile creeaza si sustin coronamentul bonsaiului. Ramificatia corespunzatoare este foarte importanta in obtinerea unui pomisor reusit.
Plasarea ramurilor este intotdeauna criticata la un design al pomului, dar unele iregularitati pot fi nesocotite, in special acelea aflate intre 1/3 – 1/2 pomului. In prima treime, locatia ramurii si unghiul acesteia fata de tulpina sunt foarte importante. Prin manipularea acestor cateva prime ramuri, prin modificarea unghiului sub care au crescut, se poate sugera varsta dorita a pomului, iar prin indoirea adecvata a acestora, se poate ascunde o crestere nedorita pe trunchi. Locatia poate cere ca ramura sa vina mai aproape sau in unghi mai jos, de exemplu.
Ramurile principale:
Lungimea ramurilor primare in relatie cu trunchiul este foarte importanta, ele trebuie sa creeze armonie si echilibru.
Ramurile secundare:
Sunt ramurile care ies din ramurile primare – unii numesc acestea ramuri jumatate. Aceste ramuri ar trebui orientate dupa un model alternativ sau in zig-zag. Ramurile secundare ar trebui aranjate la fel ca ramurile primare. In partea de jos a pomului, spatiile vor fi largi si mai apropiate de trunchi; pe masura ce se urca in sus pe pom, ele vor deveni mai apropiate si mai dese. Pe masura ce ramura se subtiaza spre varful ei, ramurile secundare ar trebui sa devina mai apropiate.
In mare ar trebui sa se tina cont de modul cum se modeleaza ramurile(coroana pomisorului in ansamblu trebuind sa se incadreza intr-un triunghi), la un mod oarecum ideal, ar trebui ca:
● prima ramura sa apara fie din partea stanga a trunchiului, fie din partea dreapta, insa sa se tina cont de faptul ca aceasta nu trebuie indreptata direct spre privitor;
● a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa, la o oarecare distanta mai sus decat prima, evitand pe cat posibil a porni din acelasi punct ca si prima ramura;
● a treia ramura ar trebui sa fie orientata spre spatele bonsai-ului, in felul acesta putand crea senzatia de adancime;
● ca si la pomii din natura, ar trebui ca ramurile cele mai groase sa fie la baza pomisorului si sa se subtieze pe masura ce se apropie de varful pomisorului;
● deasemenea, distantele dintre ramuri trebuie sa se micsoreze in lungime pe masura ce acestea se apropie de varful pomisorului;
● nici o ramura nu are voie sa se suprapuna sau intersecteze cu alta;
● ramurile trebuie sa respecte forma trunchiului, neputand la un trunchi unduit sa avem ramuri drepte si nici invers. In caz contrar, s-ar crea o imagine nearmonioasa si contradictorie pentru privitor;
● ramurile ar trebui sa respecte imaginile din natura, respectiv, in cazul imaginii unui copac tanar, ramurile ar trebui sa fie orientate fie orizontal fie usor inspre varf, iar in cazul imaginii unui copac batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
Bineinteles ca in urma practicii, s-ar putea sa descoperiti ca exista si alte moduri de a ajunge la un rezultat onorabil.........
luni, 19 aprilie 2010
Cateva aspecte practice
Pentru a ajunge la un material ce va deveni prin munca noastra un bonsai, trebuie sa avem in vedere ca cei mai buni bonsai se realizeaza din plante ce sunt deja aclimatizate cu conditiile din zona, locul, habitatul unde traim. Incercarea de a aduce pentru modelare specii ce nu sunt aclimatizate conditiilor unde ne dezvoltam, poate duce la moartea plantei. Acest lucru s-ar putea sa nu se datoreze numai priceperii sau nepriceperii noastre de a crea un bonsai, ci faptului ca planta fiind supusa unui proces de aclimatizare, peste care se suprapun si tehnicile specifice de modelare a unui viitor bonsai, s-ar putea sa nu reziste si in consecinta sa sucombe….
De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese.
In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice….
Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile, aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure… Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.
Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri, langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot deveni si ei viitori bonsai.
Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei…
Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.
Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!
In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate …
De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din florarii.
Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti) eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu unul care face un bonsai!
Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 2-3 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.
Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si primeasca “drogul”, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in “sevraj” si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta….
Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul, cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de intretinere….. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!
Un alt aspect este solul, pamantul din vas.
In general, pamantul din vas, trebuie:
• Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.
• Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intr-o forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora – altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.
• Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei, eventual ajustarea periodica a acestuia, “nesufocarea” radacinilor cu composturi ce izoleaza radacina ….
La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele 3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.
Schimbarea pamantului
Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:
• dupa achizitionarea din florarii,
• in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire),
• cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas,
• cand pamantul este infestat de paraziti.
Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam, trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in care se afla planta
Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a dezlipi pamantul si eventuale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel evitand a taia eventuale radacini…. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile…
In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa absoarba compozitia hranitoare din compost.
De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii “fungusi prietenoase”, care o data disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga balotul de sol de la baza radacinilor plantei.
Spalarea radacinii
Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:
• toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii in asamblu
• si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau.... pepiniera. Acesti pomi, este recomandat sa aiba un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul sistemului radacinii.
Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granulat, si se va pune sol usor(pentru a nu rupe radacinile fragede) in intrega zona a radacinii. Astfel obtinem pentru intregul sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova cresterea sanatoasa a acestuia. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand.....).
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timpul verde, recomand a fi mutat in doi pasi:
• jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult “mycorrhiza” (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun compostul in zona radacinii cat de mult posibil.
• O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.
Eu folosesc apa in locul betisorului, considerand ca schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranescim radacinile….
In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3 saptamani, apoi urmand udarea normala.
Udarea
Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore, de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.
Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.
Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite caracteristicile speciei, udam prin pulverizare partea superioara a plantei, astfel stimuland mugurii latenti de la baza frunzelor, ori de pe scoarta etc.
Dupa o defoliere, planta se uda mai putin si se pune intr-un loc mai umbrit; inainte de o legare este indicat ca planta sa nu se ude; vrem o inflorire/infrunzire mai rapida, se uda cu predilectie prin pulverizare, mugurii etc..... Trebuie tinut cont ca o planta cam 30% din necesarul de apa si-l ia prin frunze. In acest caz, udarea frunzelor este utila, in functie de caracteristicile speciei caruia-i apartine planta. Mai trebuie avut in vedere ca udarea frunzelor ajuta planta la a absorbi mai bine apa de pe masa foliara, curatind-o de praful ce se depune.
Inecarea se preteaza mai ales, in prima perioada dupa transplantarea plantei si la solurile compacte, astfel putand asigura o udare completa si sigura.
Udarea normala a solului se face atunci cand solul, pe o adancime de 1cm. minim, este uscat. Udarea se face pana ce apa incepe sa curga prin gaurile vasului, in 2-3 etape, astfel ca solul sa se ude atat in profunzime cat si in stratul superficial.
Pentru a verifica udarea in profunzime a solului, este suficient a baga degetul mic in gaura de scurgere a vasului (daca incape..) si a vedea daca solul este ud; in caz ca nu incape degetul mic, un betisor introdus in vas pana la fundul vasului si in momentul cand il vom scoate, ne putem da seama daca solul este ud pana la fundul vasului sau numai la suprafata.....
Este foarte important cand se poate face udarea:
• in anotimpurile calduroase, in general in perioadele reci ale zilei, adica dimineata devreme si seara tarziu; astfel, daca udarea se face seara tarziu, solul are timp sa se raceasca de la caldura zilei, planta la fel si nu se "arde" pomisorul, insa pastrandu-se umezeala peste noapte. Daca udarea se face dimineata devreme, este de avut in vedere ca planta sa nu fie uda pe frunze in momentul in care soarele rasare sau o lumineaza, in caz contrar planta "oparindu-se" iar solul daca este ud, formeaza aburi care vor arde din nou frunzele si implicit planta;
• evident ca pe perioada de iarna, udarea se va face dimineata tarziu, ca sa se evite inghetarea apei si se va renunta la udarea de seara tarziu....
Mai e un aspect de care trebuie tinut cont la udare: specia pomisorului conform particularitatilor ei, indica modul de udare (nu veti uda un ficus sau o salcie ca pe un ienupar sau pin!).
Cantitatea udarii depinde si de dimensiunile vasului: cu cat vasul este mai mic, cu atat evaporarea va fi mai rapida, datorita cantitatii mici de sol.
In general, udarea nu se face peste solul ud, adica intre udari, solul ar trebui sa se usuce...
Ar mai trebui mentionat ca in cazul in care solul din vas este acoperit de muschi, acesta ar trebui ridicat sau inlaturat in momentul udarii, si pus la loc pe urma…
Curatarea/tunderea
O alta practica necesara este curatarea, care este simpla taiere a ramurilor si trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice, taierea ramurilor moarte(in cazul nu se aborda vreun stil unde acestea sunt necesare).
Curatarea este importanta pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o forma buna, fiind practic procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un bonsai care este lasat necuratat va creste inalt ori ca o tufa(sau va muri…), apoi probabil va forma o coroana larga care este inadecvata cu conceptul de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau taieri. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a aduce planta la forma sau marimea initiala/originala. Ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda, este ca nu-I suficient sa pastrezi planta ta in miniatura: trebuie ca si frunzele sa fie proportionale cu dimensiunile plantei....
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta nu arata stralucit, nu intra in panica, deoarece pomul tau, va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
Un alt tip de curatire este curatirea mugurior de pe ramuri care este bine-venita tot timpul anului. Prin aceasta metoda, se pastreaza doar mugurii ce au aparut in locurile unde dorim sa se dezvolte ramuri, evitand o indesire excesiva a ramurilor, restul curatindu-i.
Ciupirea
Este operatiunea prin care se scurteaza noii lastari si consta in efectiva ciupire a varfurilor(prinderea intre degetul aratator si police a varfului ramurii/lastarului si in timp ce acesta este tinut cu cealalta mana cat mai aproape de punctul unde urmeaza ruperea, prin intoarcere se rupe acest varf). Acest lucru se face pentru a impiedica lastarii sau ramurile sa creasca excesiv de lungi, avand ca efect in egala masura pastrarea ramurilor in limitele rezonabile, ingrosarea acestora sau lastarilor si nu in cele din urma, crearea si indesirea ramurisului fin prin orientarea sevei(care in mod normal stimuleaza varful ramurii/lastarului) catre mugurii latenti.
Astfel castigati 5 lucruri dintr-un foc:
1) mugurii latenti se vor desface si ei si
2) astfel se vor micsora si frunzele noi,
3) se va indesi coroana(va capata aspectul de "batut")
4) se va micsora distanta internodala, adica distanta dintre frunze
5) obtineti si ingrosarea ramurilor si implicit a trunchiului
Defolierea
Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor. Acest lucru se face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei, inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii, ori se taie jumatate din frunza. La speciile la care petiolul este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.
Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe parcursul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri la active, cu atat va avea frunzele mai mici.
Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezat intr-un loc umbros o saptmana-doua si sa beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.Eu obisnuiesc dupa defolierea sa fac o mai pronuntata udarea prin pulverizare.
Legarea
Legarea este modalitatea prin care pomisorul, incepand de la trunchi si terminand cu ramurisul fin, se indoaie efectiv, astfel capatand forma dorita. Eu as zice ca modelarea a ceea ce se vede din planta, deasupra solului, se face in principal prin legarea cu sarma, conform practicii japoneze in acest sens, alaturi de taiere si ciupire.
In ce consta legarea?
Unele specii cu ramuri mai elastice, permit legarea clasica, iar cele mai rigide au un mod aparte de legare.
Legarea clasica, presupune spiralarea unui fir de sarma de cupru sau aluminiu in jurul ramurii de ex., urmand apoi sa se indoaie ramura si suportul de sarma in forma dorita. In mare, legarea cu sarma presupune spiralarea ramurii, trunchiului etc., astfel ca sarma sa aiba o inclinare de aprox. 45 grade pe ramura, mai deasa in zona unde se doreste indoirea.
Deci, pentru a orienta ramurile unui pomisor/arbust, a-l face sa creasca asa cum vrem noi, se folosesc mai multe tipuri de legare cu sarma, cu multa delicatete, nefacand legatura prea stransa(caci ar lasa urme inestetice in scoarta plantei), nici prea larga(caci ar fi inutila), indoind ramura legata in pozitia dorita -cu multa grija ca sa nu se rupa. In cazul in care exista pericolul sa se rupa ramura din cauza ca este mai groasa, inainte de legarea cu sarma, aceasta se bajoneaza strans pe toata lungimea ei, cu rafie sau banda de cauciuc si apoi se leaga cu sarma in modul mai sus specificat.
Sunt unele plante mai rigide, unde indoirea este aproape imposibila (cum e carmona de ex. ), cum sunt unele specii de ficus etc., care necesita un alt mod de indoire decat cel clasic: legarea de greutati de ramurile ce dorim a le indoi. Daca totusi in urma legarii se rupe o ramura, si aceasta ruptura este incompleta, adica are o parte partial atasata, poti avea sansa sa salvezi ramura, asezand foarte bland partea crapata la loc si legand nu prea strans locul. In cateva luni, ramura fracturata s-ar putea suda.
In cazul in care sunt ramuri prea apropiate, pentru a le distanta puteti folosi o pana de lemn, introdusa intre ele, astfel distantandu-le cat dorim si permite esenta(esenta tare sau moale a lemnului ) plantei, conform cu grosimea penei de lemn folosite, pana ce ne-o facem singuri dintr-o bucata de lemn. Aceasta pana de lemn poate sta pe planta minim 5 luni, iar maxim atat cat este necesar ca ramurile sa nu se intoarca in pozitie initiala.
In cazul invers, adica al ramurilor foarte departate, se poate folosi fie un lat in care sunt introduse cele 2 ramuri si strangand latul atat cat ramurile sa ajunga in pozitia dorita se obtine apropierea lor. Se mai poate folosi in acest sens o sarma care in capete va fi legata de cele 2 ramuri, iar lungimea acestei sarme va fi conforma cu distanta de apropiere a ramurilor, la care am dori sa se ajunga.
In cazul in care dorim sa aplecam un intreg etaj de ramuri, putem folosi si un cerc de sarma ce se aseaza pe aceste ramuri, iar cu cateva fire de sarma, legam cercul acesta de vas; firele de legare a vasului trebuie sa aiba o lungime ce sa ne permita inclinarea ramurilor in pozitia dorita.
Pentru ca ramurile sa creasca bine in noua pozitie, trebuie sa fie lasate firele pentru un intreg sezon de crestere, apoi, toamna devreme, ar trebui indepartate, pentru a evita orice neplacere pe durata urmatoarei faze de crestere: daca firele sunt lasate prea mult, scoarta va arata cu cicatrice in spirala timp de ani de zile, iar daca legarea s-a facut cu fire rigide de cupru este mai bine sa le tai cu atentie, de pe ramuri, pentru a evita ruperea ramurilor fine sau altor ramuri ori muguri in momentul cand am dori sa debobinam sarma de pe ramura.
Daca ramurile legate inca au nevoie de inclinare pentru a obtine pozitia dorita, ele pot fi legate iar, accentuand unghiul de inclinare/indoire, in cel mai scurt timp pentru un nou an de antrenare. Cand legi iar o ramura, schimba pozitia firului fata de cea din anul anterior, adica nu recurge la o noua legare pe locul celei vechi.
Pentru a ajuta bonsaiul sa se recupereze dupa trauma legarii, este bine ca acesta sa fie tinut departe de lumina directa a soarelui pentru 4-10 zile, adapostit de vant pentru cateva saptamani si udat in mod normal.
Marele maestro Amboru Kato Kimura, in lucrarea sa “The ancient art of bonsai”, stabileste foarte clar pasii legarii pomisorilor cu sarma:
“Reguli de legare a bonsaiului
1. dimensiunea firului este 1/3 din dimensiunea ramurii pentru firele din cupru. Firele din aluminiu sunt putin mai lagi
2. aplica firul la un unghi de 45 grade fata de ramura. 50 de grade este mai bine
3. spatiile libere la spirala dintre fire trebuie sa fie egale.
4. spiralele trebuie sa fie mai aproape inspre partea ramuri bandajata. Niciodata nu lasa spatiu intre fire si ramura.
5. schimba consistenta firele pe masura ce se schimba consistenta ramurii
6. firele puternice intai apoi firele mai subtiri
7. leaga 2 ramuri cu o singura bucata de de fir, nu prea indepartat sau prea aproape.
8. finalul firului intotdeauna este in spate si sus. Finalului firului in sus, este pentru a sustine mugurii ramurii.
9. pozitia mainii tale si a corpului este fundamentala la legare deoarece este important pentru a obtine unghiul de 45 de grade de asezare a firului.
10. tine ramurile din partea de jos cand faci legarea
11. tine firul de capat pentru a pastra mana care face legarea libera si pentru a nu deranja mugurii. Mana de tensiune tine ramura de jos pe cand cealalta mana tine firul.
12. mana stanga este rigid aplecata, pe cand mana dreapta este lejera atunci cand face legarea (pentru dreptaci)
13. niciodata nu misca amandoua mainile in acelsi timp. Muta-le spre interior sau exterior cand faci legarea.
14. deasupra firului la ramurile groase si dedesubt la ramurile subtiri.
15. leaga din exteriorul ramurii unde se face presiunea.
16. intotdeauna sustine partea mai slaba a ramurii cand indoi.
17. leaga de la ramura groasa la ramura subtire.
18. leaga din josul pomului catre varful pomului.
19. incepe legarea dinspre interior catre exteriorul ramurii
20. intodeauna indoaie ramura intai, nu firul
21. leaga ramura indoita in directia in care intentionezi sa faci miscarea, de exemplu leaga la varf pentru indoirea ramurii de jos, lega de jos pentru indoirea ramurii de sus, leaga spatele pentru indoirea ramurii din fata si leaga fata pentru indoirea ramurii din spate.
22. legarea la jonctiunea ramurii este foarte importanta”
De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese.
In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice….
Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile, aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure… Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.
Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri, langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot deveni si ei viitori bonsai.
Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei…
Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.
Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!
In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate …
De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din florarii.
Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti) eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu unul care face un bonsai!
Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 2-3 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.
Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si primeasca “drogul”, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in “sevraj” si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta….
Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul, cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de intretinere….. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!
Un alt aspect este solul, pamantul din vas.
In general, pamantul din vas, trebuie:
• Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.
• Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intr-o forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora – altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.
• Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei, eventual ajustarea periodica a acestuia, “nesufocarea” radacinilor cu composturi ce izoleaza radacina ….
La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele 3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.
Schimbarea pamantului
Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:
• dupa achizitionarea din florarii,
• in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire),
• cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas,
• cand pamantul este infestat de paraziti.
Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam, trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in care se afla planta
Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a dezlipi pamantul si eventuale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel evitand a taia eventuale radacini…. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile…
In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa absoarba compozitia hranitoare din compost.
De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii “fungusi prietenoase”, care o data disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga balotul de sol de la baza radacinilor plantei.
Spalarea radacinii
Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:
• toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii in asamblu
• si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau.... pepiniera. Acesti pomi, este recomandat sa aiba un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul sistemului radacinii.
Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granulat, si se va pune sol usor(pentru a nu rupe radacinile fragede) in intrega zona a radacinii. Astfel obtinem pentru intregul sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova cresterea sanatoasa a acestuia. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand.....).
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timpul verde, recomand a fi mutat in doi pasi:
• jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult “mycorrhiza” (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun compostul in zona radacinii cat de mult posibil.
• O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.
Eu folosesc apa in locul betisorului, considerand ca schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranescim radacinile….
In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3 saptamani, apoi urmand udarea normala.
Udarea
Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore, de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.
Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.
Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite caracteristicile speciei, udam prin pulverizare partea superioara a plantei, astfel stimuland mugurii latenti de la baza frunzelor, ori de pe scoarta etc.
Dupa o defoliere, planta se uda mai putin si se pune intr-un loc mai umbrit; inainte de o legare este indicat ca planta sa nu se ude; vrem o inflorire/infrunzire mai rapida, se uda cu predilectie prin pulverizare, mugurii etc..... Trebuie tinut cont ca o planta cam 30% din necesarul de apa si-l ia prin frunze. In acest caz, udarea frunzelor este utila, in functie de caracteristicile speciei caruia-i apartine planta. Mai trebuie avut in vedere ca udarea frunzelor ajuta planta la a absorbi mai bine apa de pe masa foliara, curatind-o de praful ce se depune.
Inecarea se preteaza mai ales, in prima perioada dupa transplantarea plantei si la solurile compacte, astfel putand asigura o udare completa si sigura.
Udarea normala a solului se face atunci cand solul, pe o adancime de 1cm. minim, este uscat. Udarea se face pana ce apa incepe sa curga prin gaurile vasului, in 2-3 etape, astfel ca solul sa se ude atat in profunzime cat si in stratul superficial.
Pentru a verifica udarea in profunzime a solului, este suficient a baga degetul mic in gaura de scurgere a vasului (daca incape..) si a vedea daca solul este ud; in caz ca nu incape degetul mic, un betisor introdus in vas pana la fundul vasului si in momentul cand il vom scoate, ne putem da seama daca solul este ud pana la fundul vasului sau numai la suprafata.....
Este foarte important cand se poate face udarea:
• in anotimpurile calduroase, in general in perioadele reci ale zilei, adica dimineata devreme si seara tarziu; astfel, daca udarea se face seara tarziu, solul are timp sa se raceasca de la caldura zilei, planta la fel si nu se "arde" pomisorul, insa pastrandu-se umezeala peste noapte. Daca udarea se face dimineata devreme, este de avut in vedere ca planta sa nu fie uda pe frunze in momentul in care soarele rasare sau o lumineaza, in caz contrar planta "oparindu-se" iar solul daca este ud, formeaza aburi care vor arde din nou frunzele si implicit planta;
• evident ca pe perioada de iarna, udarea se va face dimineata tarziu, ca sa se evite inghetarea apei si se va renunta la udarea de seara tarziu....
Mai e un aspect de care trebuie tinut cont la udare: specia pomisorului conform particularitatilor ei, indica modul de udare (nu veti uda un ficus sau o salcie ca pe un ienupar sau pin!).
Cantitatea udarii depinde si de dimensiunile vasului: cu cat vasul este mai mic, cu atat evaporarea va fi mai rapida, datorita cantitatii mici de sol.
In general, udarea nu se face peste solul ud, adica intre udari, solul ar trebui sa se usuce...
Ar mai trebui mentionat ca in cazul in care solul din vas este acoperit de muschi, acesta ar trebui ridicat sau inlaturat in momentul udarii, si pus la loc pe urma…
Curatarea/tunderea
O alta practica necesara este curatarea, care este simpla taiere a ramurilor si trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice, taierea ramurilor moarte(in cazul nu se aborda vreun stil unde acestea sunt necesare).
Curatarea este importanta pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o forma buna, fiind practic procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un bonsai care este lasat necuratat va creste inalt ori ca o tufa(sau va muri…), apoi probabil va forma o coroana larga care este inadecvata cu conceptul de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau taieri. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a aduce planta la forma sau marimea initiala/originala. Ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda, este ca nu-I suficient sa pastrezi planta ta in miniatura: trebuie ca si frunzele sa fie proportionale cu dimensiunile plantei....
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta nu arata stralucit, nu intra in panica, deoarece pomul tau, va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
Un alt tip de curatire este curatirea mugurior de pe ramuri care este bine-venita tot timpul anului. Prin aceasta metoda, se pastreaza doar mugurii ce au aparut in locurile unde dorim sa se dezvolte ramuri, evitand o indesire excesiva a ramurilor, restul curatindu-i.
Ciupirea
Este operatiunea prin care se scurteaza noii lastari si consta in efectiva ciupire a varfurilor(prinderea intre degetul aratator si police a varfului ramurii/lastarului si in timp ce acesta este tinut cu cealalta mana cat mai aproape de punctul unde urmeaza ruperea, prin intoarcere se rupe acest varf). Acest lucru se face pentru a impiedica lastarii sau ramurile sa creasca excesiv de lungi, avand ca efect in egala masura pastrarea ramurilor in limitele rezonabile, ingrosarea acestora sau lastarilor si nu in cele din urma, crearea si indesirea ramurisului fin prin orientarea sevei(care in mod normal stimuleaza varful ramurii/lastarului) catre mugurii latenti.
Astfel castigati 5 lucruri dintr-un foc:
1) mugurii latenti se vor desface si ei si
2) astfel se vor micsora si frunzele noi,
3) se va indesi coroana(va capata aspectul de "batut")
4) se va micsora distanta internodala, adica distanta dintre frunze
5) obtineti si ingrosarea ramurilor si implicit a trunchiului
Defolierea
Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor. Acest lucru se face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei, inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii, ori se taie jumatate din frunza. La speciile la care petiolul este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.
Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe parcursul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri la active, cu atat va avea frunzele mai mici.
Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezat intr-un loc umbros o saptmana-doua si sa beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.Eu obisnuiesc dupa defolierea sa fac o mai pronuntata udarea prin pulverizare.
Legarea
Legarea este modalitatea prin care pomisorul, incepand de la trunchi si terminand cu ramurisul fin, se indoaie efectiv, astfel capatand forma dorita. Eu as zice ca modelarea a ceea ce se vede din planta, deasupra solului, se face in principal prin legarea cu sarma, conform practicii japoneze in acest sens, alaturi de taiere si ciupire.
In ce consta legarea?
Unele specii cu ramuri mai elastice, permit legarea clasica, iar cele mai rigide au un mod aparte de legare.
Legarea clasica, presupune spiralarea unui fir de sarma de cupru sau aluminiu in jurul ramurii de ex., urmand apoi sa se indoaie ramura si suportul de sarma in forma dorita. In mare, legarea cu sarma presupune spiralarea ramurii, trunchiului etc., astfel ca sarma sa aiba o inclinare de aprox. 45 grade pe ramura, mai deasa in zona unde se doreste indoirea.
Deci, pentru a orienta ramurile unui pomisor/arbust, a-l face sa creasca asa cum vrem noi, se folosesc mai multe tipuri de legare cu sarma, cu multa delicatete, nefacand legatura prea stransa(caci ar lasa urme inestetice in scoarta plantei), nici prea larga(caci ar fi inutila), indoind ramura legata in pozitia dorita -cu multa grija ca sa nu se rupa. In cazul in care exista pericolul sa se rupa ramura din cauza ca este mai groasa, inainte de legarea cu sarma, aceasta se bajoneaza strans pe toata lungimea ei, cu rafie sau banda de cauciuc si apoi se leaga cu sarma in modul mai sus specificat.
Sunt unele plante mai rigide, unde indoirea este aproape imposibila (cum e carmona de ex. ), cum sunt unele specii de ficus etc., care necesita un alt mod de indoire decat cel clasic: legarea de greutati de ramurile ce dorim a le indoi. Daca totusi in urma legarii se rupe o ramura, si aceasta ruptura este incompleta, adica are o parte partial atasata, poti avea sansa sa salvezi ramura, asezand foarte bland partea crapata la loc si legand nu prea strans locul. In cateva luni, ramura fracturata s-ar putea suda.
In cazul in care sunt ramuri prea apropiate, pentru a le distanta puteti folosi o pana de lemn, introdusa intre ele, astfel distantandu-le cat dorim si permite esenta(esenta tare sau moale a lemnului ) plantei, conform cu grosimea penei de lemn folosite, pana ce ne-o facem singuri dintr-o bucata de lemn. Aceasta pana de lemn poate sta pe planta minim 5 luni, iar maxim atat cat este necesar ca ramurile sa nu se intoarca in pozitie initiala.
In cazul invers, adica al ramurilor foarte departate, se poate folosi fie un lat in care sunt introduse cele 2 ramuri si strangand latul atat cat ramurile sa ajunga in pozitia dorita se obtine apropierea lor. Se mai poate folosi in acest sens o sarma care in capete va fi legata de cele 2 ramuri, iar lungimea acestei sarme va fi conforma cu distanta de apropiere a ramurilor, la care am dori sa se ajunga.
In cazul in care dorim sa aplecam un intreg etaj de ramuri, putem folosi si un cerc de sarma ce se aseaza pe aceste ramuri, iar cu cateva fire de sarma, legam cercul acesta de vas; firele de legare a vasului trebuie sa aiba o lungime ce sa ne permita inclinarea ramurilor in pozitia dorita.
Pentru ca ramurile sa creasca bine in noua pozitie, trebuie sa fie lasate firele pentru un intreg sezon de crestere, apoi, toamna devreme, ar trebui indepartate, pentru a evita orice neplacere pe durata urmatoarei faze de crestere: daca firele sunt lasate prea mult, scoarta va arata cu cicatrice in spirala timp de ani de zile, iar daca legarea s-a facut cu fire rigide de cupru este mai bine sa le tai cu atentie, de pe ramuri, pentru a evita ruperea ramurilor fine sau altor ramuri ori muguri in momentul cand am dori sa debobinam sarma de pe ramura.
Daca ramurile legate inca au nevoie de inclinare pentru a obtine pozitia dorita, ele pot fi legate iar, accentuand unghiul de inclinare/indoire, in cel mai scurt timp pentru un nou an de antrenare. Cand legi iar o ramura, schimba pozitia firului fata de cea din anul anterior, adica nu recurge la o noua legare pe locul celei vechi.
Pentru a ajuta bonsaiul sa se recupereze dupa trauma legarii, este bine ca acesta sa fie tinut departe de lumina directa a soarelui pentru 4-10 zile, adapostit de vant pentru cateva saptamani si udat in mod normal.
Marele maestro Amboru Kato Kimura, in lucrarea sa “The ancient art of bonsai”, stabileste foarte clar pasii legarii pomisorilor cu sarma:
“Reguli de legare a bonsaiului
1. dimensiunea firului este 1/3 din dimensiunea ramurii pentru firele din cupru. Firele din aluminiu sunt putin mai lagi
2. aplica firul la un unghi de 45 grade fata de ramura. 50 de grade este mai bine
3. spatiile libere la spirala dintre fire trebuie sa fie egale.
4. spiralele trebuie sa fie mai aproape inspre partea ramuri bandajata. Niciodata nu lasa spatiu intre fire si ramura.
5. schimba consistenta firele pe masura ce se schimba consistenta ramurii
6. firele puternice intai apoi firele mai subtiri
7. leaga 2 ramuri cu o singura bucata de de fir, nu prea indepartat sau prea aproape.
8. finalul firului intotdeauna este in spate si sus. Finalului firului in sus, este pentru a sustine mugurii ramurii.
9. pozitia mainii tale si a corpului este fundamentala la legare deoarece este important pentru a obtine unghiul de 45 de grade de asezare a firului.
10. tine ramurile din partea de jos cand faci legarea
11. tine firul de capat pentru a pastra mana care face legarea libera si pentru a nu deranja mugurii. Mana de tensiune tine ramura de jos pe cand cealalta mana tine firul.
12. mana stanga este rigid aplecata, pe cand mana dreapta este lejera atunci cand face legarea (pentru dreptaci)
13. niciodata nu misca amandoua mainile in acelsi timp. Muta-le spre interior sau exterior cand faci legarea.
14. deasupra firului la ramurile groase si dedesubt la ramurile subtiri.
15. leaga din exteriorul ramurii unde se face presiunea.
16. intotdeauna sustine partea mai slaba a ramurii cand indoi.
17. leaga de la ramura groasa la ramura subtire.
18. leaga din josul pomului catre varful pomului.
19. incepe legarea dinspre interior catre exteriorul ramurii
20. intodeauna indoaie ramura intai, nu firul
21. leaga ramura indoita in directia in care intentionezi sa faci miscarea, de exemplu leaga la varf pentru indoirea ramurii de jos, lega de jos pentru indoirea ramurii de sus, leaga spatele pentru indoirea ramurii din fata si leaga fata pentru indoirea ramurii din spate.
22. legarea la jonctiunea ramurii este foarte importanta”
sâmbătă, 10 aprilie 2010
si o alta platforma cu un solanum capiscum...
Il aveam de prin 2004, cumparat din piata, era un fir lung cu ceva ramurele laterale. L-am taiat, l-am transplantat intr-un vas mai lat si dupa 2-3 ani a aratat cam asa :
Intre timp, a mai evoluat :
Aveam de gand sa fac din el un pomisor inclinat si tot ezitam sa-l tai sau raresc din cauza bogatiei de frunze si a coroanei foarte pline ce o avea, pana intr-o zi, cand un prieten m-a intrebat cand am de gand sa-l transform intr-un bonsai… Am cazut cateva saptamani pe hartie si creion, am facut ceva schite si pana la urma, dupa ce l-am rarit :
si am ajuns la concluzia ca poate fi un bun pomisor ce sa stea pe varful unei stanci. Am gasit un bolovan, l-am gaurit, o parte din radacini le-am bagat in gaura aia, o parte le-am intins pe langa stanca si l-am lasat sa se mai odihneasca si el :
Tot uitandu-ma la el, cum arata acum, l-am defoliat si intr-una din zile m-am gandit ca ar merge continuata treaba cu un peisaj in care sa incorporez pomul. Cum aveam si ceva lut alb si rosu prin casa, m-am apucat si am modelat, vopsit si lacuit un cioban cu cateva oi, caci asa mi s-a parut ca ar merge cu pomul si stanca :
Intre timp, la planta, am mai dezvelit si radacinile care deja imbracasera destul de trainic piatra :
Am luat o placa de gresie (ce am luat-o de la munte in concediu…) si am spart din ea cateva bucati, le-am prins de placa mare cu putin ciment si am facut platforma pe care urma sa fie viitorul peisaj :
Am pus pomisorul cu piatra lui in ansamblu si deocamdata a iesit cam asa ceva :
Intre timp, a mai evoluat :
Aveam de gand sa fac din el un pomisor inclinat si tot ezitam sa-l tai sau raresc din cauza bogatiei de frunze si a coroanei foarte pline ce o avea, pana intr-o zi, cand un prieten m-a intrebat cand am de gand sa-l transform intr-un bonsai… Am cazut cateva saptamani pe hartie si creion, am facut ceva schite si pana la urma, dupa ce l-am rarit :
si am ajuns la concluzia ca poate fi un bun pomisor ce sa stea pe varful unei stanci. Am gasit un bolovan, l-am gaurit, o parte din radacini le-am bagat in gaura aia, o parte le-am intins pe langa stanca si l-am lasat sa se mai odihneasca si el :
Tot uitandu-ma la el, cum arata acum, l-am defoliat si intr-una din zile m-am gandit ca ar merge continuata treaba cu un peisaj in care sa incorporez pomul. Cum aveam si ceva lut alb si rosu prin casa, m-am apucat si am modelat, vopsit si lacuit un cioban cu cateva oi, caci asa mi s-a parut ca ar merge cu pomul si stanca :
Intre timp, la planta, am mai dezvelit si radacinile care deja imbracasera destul de trainic piatra :
Am luat o placa de gresie (ce am luat-o de la munte in concediu…) si am spart din ea cateva bucati, le-am prins de placa mare cu putin ciment si am facut platforma pe care urma sa fie viitorul peisaj :
Am pus pomisorul cu piatra lui in ansamblu si deocamdata a iesit cam asa ceva :
joi, 8 aprilie 2010
facand un penjing peisaj
m-am gandit ca poate ar fi persoane interesate sa vada cum se face un penjing peisaj... Eu am facut cateva si uitati cum am procedat:
Cu ideea realizarii unei lucrari in genul celei ce urmeaza, cochetam de multa vreme, insa nu m-am apucat sa o pun si in practica. O data cu importul de bonsai pe care l-am facut, am avut la indemana si plante suficiente si oportunitatea de a incerca sa o realizez. Pe fisa de import, ligustrumii apar ca avand peste 8 ani…..
Asa ca un ligustrum, in forma de “S”(stilul se numeste takozukuri si e foarte apreciat de chinezi), care mi-a cazut din mana in timp ce-l udam si i s-a spart vasul, iar el s-a rupt a fost inceputul. Acum parca nu as fi auncat pomisorul, asa ca l-am taiat si ciopartit un pic pe locul rupturii, am mai bagat in el un pic si bormasina cu o freza de lemn si a iesit ceva care arata asa:
Avand in sera la acel moment, inca vreo 300 de ligustrumi, tot in acealasi stil takozukuri ( acea forma de “S”), am ales inca 3 mai saracuti in coroana, i-am mai tuns si i-am “atasat”(dupa ce pe zonele de contact am desfacut scoarta, am pus sphagnum in jurul zonei unde speram sa se faca sudarea) celui initial, in ideea de a-i contopi/fuziona sperand sa ma ajute mult evolutia radacinilor acestei specii, obtinand in felul asta o alipire rezonabila(speram eu!) si o gramada de radacini aeriene precum si ceva radacini la vedere pe sol... In ideea asta am pus pe zona de imbinare mult compost(turba +nisip), amestecat cu muschi spagnum. Mai mizam si pe ingrosarea trunchiurilor, avand in vedere ca noul vas in care am pus ansamblul de pomisori, era si mai adanc si mai intins....Aveam de gand ca sa ramana totul legat pana anul urmator, asteptand ca in curand sa iasa si lastari, viitoare ramuri, din mugurii formati pe tulpina!
Tot "asamblul" a ajuns la 23 cm. inaltime de la 14,5cm cat era doar acel trunchiulet. L-am pus intr-un loc unde avea soare doar de la ora 17,30-18 pana la apus, soare indirect( intrucat am considerat ca o placa de geam l-ar mai proteja un pic de eventualul soare prea puternic si nu as fi vrut sa i se usuce frunzele), i-am dat o singura data si un pahar mare de 400mg. cu 1/2apa si 1/2 bere si am asteptat !
Pentru a pastra o temperatura constanta la baza trunchiului cu scopul “lungirii” si dezvoltarii radacinilor de acolo, precum si a pastrarii unei umezeli constante, am imbracat(peste folia de plastic pusa deja) baza trunchiului in folie alimentara de aluminiu; am ridicat pamantul peste marginea foliei de aluminiu si am format un sant in jurul plantei, cam la 10cm de baza trunchiului si de aproximativ 10 cm adancime, fiind convins ca atunci cand il ud, apa fiind pusa in acel sant, va face radacinile din sol sa se “intinda” catre laterala, dezvoltandu-le astfel pe orizontala:
Unii vor spune ca am fortat nota cu ce i-am /le-am facut plantutei/plantutelor, insa eu sunt de parere ca un stress constant si pe o perioada lunga de timp face mult mai mult rau plantei decat un stres mai puternic si de scurta durata, planta putand sa se recupereze apoi mult mai bine.
Deci, am zis ca intr-un timp scurt am stresat destul planta, asa ca i-am ales un loc bun pentru ea (zic eu) si am lasat-o sa se dezvolte mai departe, doar udand-o, din cand in cand ciupind-o si orientandu-i ramurile atunci cand am considerat necesar.
Din acest moment, m-am hotarat sa-mi concentrez atentia doar pe foliaj si fuziune, urmand si o oarecum lunga perioada de relas efectiv pentru planta, mai ales ca urma in scurt timp sa plec pentru 2 luni din localitate, urmand ca planta in aceasta perioada sa fie doar udata!
Dupa o luna de zile de la ultima interventie, planta arata asa:
, urmand o perioada de ciupire si udare cu cate o cana de apa pe zi, dimineata.
Intre timp, am inceput sa fac o platforma dupa cum am crezut eu de cuviinta si conform ideii mele despre cum ar trebui sa arate ca sa pot transplanta bonsaiul din vasul in care se afla, pe platforma.
Am facut rost si de o bucata de oglinda care ma gandeam eu ca ar putea imita apa, un vas de plastic suficient de adanc si de mare dupa parerea mea si cu ceva ciment si m-am apucat sa fac platforma efectiva, pe care aveam sa montez atat bucata de oglinda, cat si plantele si ceva pietre:
Am folosit un spray cu lac icolor cu care am dat pe sticla oglinzii si am presarat imediat nisip fin (inainte sa se usuce lacul) si apoi am mai dat o mana de lac peste nisip si am facut ceva ce am vrut sa fie malul (la baza stancilor din drepata platformei), am lipit niste pietricele de diferite dimensiuni ca sa dea oarecum adancime peisajului, am mai dat si cu ceva vopsea peste ciment ca sa imite piatra, am dat cu otet si un pic de apa pe locurile unde urmau sa se puna solul si muschiul si plantutele mici(in locul dintre stancile din drepta platformei), urmand sa replantez pomisorul, din vasul lui, la noul sau loc, dupa ce cu un smirghel am matuit vasul de plastic.
M-am mai folosit de vopsea la a o pulverize in partea din spate a peisajului, in incercare de a da adancime si a face ca oglinda aceea sa semene cat mai mult cu apa.
Iar pomisorul, intre timp, dupa inca o defoliere, arata asa:
Am luat niste pasta de modelaj, am facut 2 cocori sau in orice caz, ce a iesit eu doream sa semene a cocori, i-am vopsit, in cele din urma aduceau a cocori
si i-am lipit de platforma.
In cele din urma totul arata asa:
Acum, aseptand sa se mai dezvolte planta si sa vina primavara, m-am gandit ca nu ar fi rau sa fac in spatele platformei un scroll, insa nu tipul classic ci poate o stampa de fundal…. Cum aveam o bucata de panza de matase si o bucata de sarma otelita, am taiat panza, am cusut-o pe sarma si m-am apucat sa o pictez, cum m-am priceput, nu la nivelul unui pictor, dar poate la nivelul unui amator…. In cele din urma, am reusit sa mazgalesc ceva :
Cu ideea realizarii unei lucrari in genul celei ce urmeaza, cochetam de multa vreme, insa nu m-am apucat sa o pun si in practica. O data cu importul de bonsai pe care l-am facut, am avut la indemana si plante suficiente si oportunitatea de a incerca sa o realizez. Pe fisa de import, ligustrumii apar ca avand peste 8 ani…..
Asa ca un ligustrum, in forma de “S”(stilul se numeste takozukuri si e foarte apreciat de chinezi), care mi-a cazut din mana in timp ce-l udam si i s-a spart vasul, iar el s-a rupt a fost inceputul. Acum parca nu as fi auncat pomisorul, asa ca l-am taiat si ciopartit un pic pe locul rupturii, am mai bagat in el un pic si bormasina cu o freza de lemn si a iesit ceva care arata asa:
Avand in sera la acel moment, inca vreo 300 de ligustrumi, tot in acealasi stil takozukuri ( acea forma de “S”), am ales inca 3 mai saracuti in coroana, i-am mai tuns si i-am “atasat”(dupa ce pe zonele de contact am desfacut scoarta, am pus sphagnum in jurul zonei unde speram sa se faca sudarea) celui initial, in ideea de a-i contopi/fuziona sperand sa ma ajute mult evolutia radacinilor acestei specii, obtinand in felul asta o alipire rezonabila(speram eu!) si o gramada de radacini aeriene precum si ceva radacini la vedere pe sol... In ideea asta am pus pe zona de imbinare mult compost(turba +nisip), amestecat cu muschi spagnum. Mai mizam si pe ingrosarea trunchiurilor, avand in vedere ca noul vas in care am pus ansamblul de pomisori, era si mai adanc si mai intins....Aveam de gand ca sa ramana totul legat pana anul urmator, asteptand ca in curand sa iasa si lastari, viitoare ramuri, din mugurii formati pe tulpina!
Tot "asamblul" a ajuns la 23 cm. inaltime de la 14,5cm cat era doar acel trunchiulet. L-am pus intr-un loc unde avea soare doar de la ora 17,30-18 pana la apus, soare indirect( intrucat am considerat ca o placa de geam l-ar mai proteja un pic de eventualul soare prea puternic si nu as fi vrut sa i se usuce frunzele), i-am dat o singura data si un pahar mare de 400mg. cu 1/2apa si 1/2 bere si am asteptat !
Pentru a pastra o temperatura constanta la baza trunchiului cu scopul “lungirii” si dezvoltarii radacinilor de acolo, precum si a pastrarii unei umezeli constante, am imbracat(peste folia de plastic pusa deja) baza trunchiului in folie alimentara de aluminiu; am ridicat pamantul peste marginea foliei de aluminiu si am format un sant in jurul plantei, cam la 10cm de baza trunchiului si de aproximativ 10 cm adancime, fiind convins ca atunci cand il ud, apa fiind pusa in acel sant, va face radacinile din sol sa se “intinda” catre laterala, dezvoltandu-le astfel pe orizontala:
Unii vor spune ca am fortat nota cu ce i-am /le-am facut plantutei/plantutelor, insa eu sunt de parere ca un stress constant si pe o perioada lunga de timp face mult mai mult rau plantei decat un stres mai puternic si de scurta durata, planta putand sa se recupereze apoi mult mai bine.
Deci, am zis ca intr-un timp scurt am stresat destul planta, asa ca i-am ales un loc bun pentru ea (zic eu) si am lasat-o sa se dezvolte mai departe, doar udand-o, din cand in cand ciupind-o si orientandu-i ramurile atunci cand am considerat necesar.
Din acest moment, m-am hotarat sa-mi concentrez atentia doar pe foliaj si fuziune, urmand si o oarecum lunga perioada de relas efectiv pentru planta, mai ales ca urma in scurt timp sa plec pentru 2 luni din localitate, urmand ca planta in aceasta perioada sa fie doar udata!
Dupa o luna de zile de la ultima interventie, planta arata asa:
, urmand o perioada de ciupire si udare cu cate o cana de apa pe zi, dimineata.Intre timp, am inceput sa fac o platforma dupa cum am crezut eu de cuviinta si conform ideii mele despre cum ar trebui sa arate ca sa pot transplanta bonsaiul din vasul in care se afla, pe platforma.
Am facut rost si de o bucata de oglinda care ma gandeam eu ca ar putea imita apa, un vas de plastic suficient de adanc si de mare dupa parerea mea si cu ceva ciment si m-am apucat sa fac platforma efectiva, pe care aveam sa montez atat bucata de oglinda, cat si plantele si ceva pietre:
Am folosit un spray cu lac icolor cu care am dat pe sticla oglinzii si am presarat imediat nisip fin (inainte sa se usuce lacul) si apoi am mai dat o mana de lac peste nisip si am facut ceva ce am vrut sa fie malul (la baza stancilor din drepata platformei), am lipit niste pietricele de diferite dimensiuni ca sa dea oarecum adancime peisajului, am mai dat si cu ceva vopsea peste ciment ca sa imite piatra, am dat cu otet si un pic de apa pe locurile unde urmau sa se puna solul si muschiul si plantutele mici(in locul dintre stancile din drepta platformei), urmand sa replantez pomisorul, din vasul lui, la noul sau loc, dupa ce cu un smirghel am matuit vasul de plastic.
M-am mai folosit de vopsea la a o pulverize in partea din spate a peisajului, in incercare de a da adancime si a face ca oglinda aceea sa semene cat mai mult cu apa.
Iar pomisorul, intre timp, dupa inca o defoliere, arata asa:
Am luat niste pasta de modelaj, am facut 2 cocori sau in orice caz, ce a iesit eu doream sa semene a cocori, i-am vopsit, in cele din urma aduceau a cocori
si i-am lipit de platforma.In cele din urma totul arata asa:
Acum, aseptand sa se mai dezvolte planta si sa vina primavara, m-am gandit ca nu ar fi rau sa fac in spatele platformei un scroll, insa nu tipul classic ci poate o stampa de fundal…. Cum aveam o bucata de panza de matase si o bucata de sarma otelita, am taiat panza, am cusut-o pe sarma si m-am apucat sa o pictez, cum m-am priceput, nu la nivelul unui pictor, dar poate la nivelul unui amator…. In cele din urma, am reusit sa mazgalesc ceva :
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
