Va propun sa patrundem putin in lumea pomilor in miniatura, in lumea bonsailor, sa incercam sa ridicam un pic patura misterului ce acopera oarecum aceasta arta. Pentru a putea vorbi despre bonsai, cred ca s-ar cuveni sa stim intai ceva din inceputurile acestei arte vizuale, arta ce nu foloseste nici panza, nici piatra, nici lutul, nici creionul, nici pensula, nici dalta ci planta vie, incarcata de simboluri, si viata.
Traducerea aproximativa a cuvantului bonsasi este de pom in ghiveci.
Pomisorii crescuti in vase aparent folositi in scopuri decorative, ii intalnim prima data in mormintele egiptene, datate cu peste 4000 ani in urma , adusi probabil de caravanele care faceau comert cu tarile asiatice si care stiau sa transporte pomii in containere de variate feluri, dinspre Asia. Pomii si plantele transportate erau surse importante folosite in medicina acelor vremuri, pentru remedii curative in si din locurile pe care caravanele le vizitau de-a lungul drumului lor.
Istoria bonsai este lunga. Primii bonsai au aparut in China cu peste 2000 de ani in urma, cunoscuti sub numele de pun-sai. Pun-sai au reprezentat practica de a creste un singul fel de pom intr-un vas. Aceste specii timpurii aveau frunze mici si colturoase, un trunchi granulat care adesea arata ca un animal, dragon sau pasare ori alte simboluri ale mitologiei chineze. Trunchiurile si radacinile grotesti sau reprezentand un animal au cautare si astazi.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Legenda spune ca imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar imparatul Wudi, in efortul de a ademeni acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos – 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina, de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi si cred ca putem spune ca acesta a fost si inceputul artei miniaturalizarii pomisorilor, cunoscuti azi ca bonsai.
Aprofundand un pic subiectul penjing-ului si a punsai-ului, un subiect mai putin detaliat in articolele de specialitate, inserez cursul domnului Ye Sun Wu:
« Odata cu adoptia a multe dintre culturile Chinei, si bonsaii au fost introdusi in Japonia pe perioada Kamakura (1185-1333) prin credinta in Zen Budhism, care s-a raspandit rapid in Asia. In 1195 s-a facut prima referire despre bonsai in Japonia. Odata ce bonsaii au fost introdusi in Japonia, arta a fost rafinata si dezvoltata, aparand noi stiluri si moduri de lucru. Peste timp, simplii pomi nu au fost ingrijiti doar de calugarii budisti in manastirile lor, dar mai tarziu au inceput sa fie reprezentativi pentru aristrocratie, un simbol al prestigiului si onoarei. Pentru japonezi, bonsai reprezinta o fuziune intre puterea stramosilor cu filozofia estica a armoniei intre oameni, suflet si natura.
Intr-o scriere japoneza, din perioada Kamakura s-a scris: “pentru a aprecia si a gasi placere in acesti pomi curbati din vase inseamna sa iubesti diformul”
In orice caz, intentia pozitiva sau negativa a declaratiei, lasa sa se inteleaga ca aceasta arta a cresterii pomilor mici si contorsionati in vase, a fost acceptata ca o practica a clasei superioare din Japonia in perioada Kamakura. In secolul XIV au fost vazuti ca o inalta si rafinata forma de arta, care a fost slefuita in multi ani inainte de respectiva perioada.
Bonsaii sunt produsi in interior pentru expozitii, in momente speciale de catre elita japoneza si au devenit o parte importanta din viata japoneza fiind echivalentul unei urari si a unei chemari la meditatie. Aceste plante complexe nu au fost pentru mult timp rezevati expozitiilor exterioare, desi practicienii in initiere si curatare nu si-au dezvoltat arta decat mai tarziu – micii pomi din aceasta perioada luand forme salbatice.
In secolele XVII si XVIII, arta japoneza a atins apogeul si consideratii foarte inalte. Din nou bonsaii au evoluat mult in intelegerea si rafinamentul naturii – desi vasele folosite pareau sa fie mai adanci decat cele folosite astazi. Micsorarea fiecarui pomisor pentru a ajunge la elementele esentiale si rafinamentul final era plina de o incarcatura bogata in simboluri specifice filosofiei japoneze din acele timpuri.
Pe acele vremuri, bonsaii au devenit accesibili publicului general din Japonia – care a sporit cererea pentru pomii mici adunati din salbaticie si de la companiile ce au instaurat arta imbinand-o in cultura si traditiile tarii.
Peste timp, bonsai au capatat stiluri diferite, fiecare stil variind mult de la unul la altul. Artistii in bonsai au inceput treptat sa introduca alte elemente culturale importante in jurul plantelor lor, bonsai, ca de exemplu roci, ce au evidentiat plantele, si fiecare mica cladire si om ce avea cunostinte despre arta bon-kei. Deasemenea au urmarit sa reproduca peisaje din natura in miniatura– tehnica fiind cunoscuta sub numele de sai-kei - care au dezvoltat diversele posibilitati de a aranja bonsaii.
In final, la mijlocul secolului 19, dupa mai mult de 230 de ani de izolare globala, Japonia s-a deschis catre restul lumii. In lume a inceput curand sa apara mici pomi in vase de ceramica care mimau varsta, maturitatea si pomii inalti din natura, adusi si in Europa de calatorii ce vizitau Japonia. Mai tarziu s-au deschis expozitii in Londra, Viena si Paris. In special, Expozitia Internationala din Paris din 1900 a deschis ochii lumii europene catre bonsai.
Avantul corespunzator al acestui fenomen a dus la cererea de bonsai, a extins in mare masura industria de formare-naturala, a uluit cu plantele din productia de bonsai, formati de artisti care dirijau si formau plante tinere sa creasca aratand ca un bonsai. Cateva stiluri de baza au fost adoptate, artistii au inceput sa foloseasca diverse tehnici de legare si sa dezvolte noi tehnici, permitand artei sa evolueze mai departe. Japonezii au invatat sa capteze interesul catre aceasta arta foarte repede – deschizand pepiniere dedicate cresterii, initierii si apoi exportului de pomi bonsai. Diferite plante au fost acum folosite pentru a alimenta climatul mondial. Tehnica bonsai, ca de exemplu cresterea pomilor din seminte sau curatarea si altoirea neobisnuita cu materiale diferite sau fragede, pe radacini puternice s-a dezvoltat in continuare.
Bonsaii evoluasera acum, reusind sa reflecte schimbarea preferintelor si a timpului – cu o larga varietate de tari, culturi si conditii in care acum este practicata aceasta arta.
Astazi in Japonia, bonsai se bucura de o inalta recunoastere ca simbol al culturii si idealurilor japonezilor. Noul An nu este complet fara un tokonoma – special in fiecare casa japoneza folosit pentru expunerea ornamentelor si o posesie pretuita- este deschis cu un pom in vas, un bonsai inflorit, cais sau prun. Bonsaiul nu a fost pentru mult timp rezervat clasei de sus, devenind o bucurie impartita si de catre muncitori si executanti.
Japonezii tind sa concentreze folosirea speciilor naturale pentru bonsaii lor – pini, azalee si artari (recunoscuti ca plante bonsai traditionale). In alte tari, oamenii sunt mai deschisi catre alte specii.
Evolutia bonsailor in ultimele 2 secole este intr-adevar uimitoare. Poate sunt simbolici pentru cat de mica devine lumea pentru oameni explorand minunata lume a artei si stiintei, a bonsailor.
Pentru multi oameni, iubitori de plante, bonsai-i sunt o priveliste de neuitat. Multi sunt atrasi de aceasta rapida crestere horticola nu doar pt ca sunt atrasi de placerea pe care fiecare dintre acesti bonsai o poate da, dar si pentru faptul ca acest bonsai este considerat cea mai speciala forma de arta cunoscuta de om, o imbinare stralucita intre creativitate, rafinament, horticultura, estetica, dedicatie si traditie. »
Exista o conceptie gresita care afecteaza perceptia asupra bonsai-lor: impresia ca bonsaii sunt o specie de pom. Adevarul este ca orice sprecie de pom care creste cu fruze, ramuri si trunchi poate fi dezvoltata si initiata pentru a deveni bonsai. Este important, oricum, sa fim siguri ca suntem pregatiti sa facem toate lucrurile care sunt necesare in aceasta forma de arta sau hobby din horticultura. Asta include curatarea si taierea, legarea, schimbarea pamantului, fertilizarea si alte asemenea.
Inainte de a alege o specie de pom, este indicat sa fim siguri ca aceasta planta este cea adecvata volumului nostru de cunostinte despre bonsai si specia aleasa si apoi sa incepem impreuna cu planta un drum interesant si plin de satisfactii …


Distinctie intre bonsai, pun-sai, saikei, penjing
Vorbind despre penjing, trebuie specificat ca exista 2 categorii principale si daca vreti dvs., o subcategorie de penjing, concept ce oglindeste un studiu de armonizare a contrastelor:
a) Shumu penjing = arata ca o miniatura a pomilor reali. Acesta este principalul element in compozitie. Pomisorii sunt colectati de pe camp(precum yamadori-ul japonez) sau sunt cultivati in interior. Penjing-ul captureaza forma si stilul pomilor batrani batuti de vant cu radacinile lor rasucite si ramurile noduroase.
b) sau Shan Shui Penjing = acest tip de penjing mimeaza scenarii montane sau alte peisaje. In vas, cu pietre aranjate colturos, imitand vaile muntilor, malurile apelor, dealuri etc. Pomii nu sunt partea cea mai importanta din penjing si joaca un rol minor in intreaga compozitie. Altfel spus, cand te vei uita la un shanshiu penjing, privind planta, privirea iti va fi atrasa de peisaj si invers…
In momentul in care in aranjamentul cuprinzand elementele specifice shan shui penjing, se adauga apa, acesta devine un shuihan penjing(asa-zisul penjing umed sau ud) .
Mai exista o forma de penjing pe verticala….
O sa spuneti atunci probabil “si bine, bine, dar care mai e pun-saiul?”
Pai, pun-saiul este stramosul bonsai-ului. El era mai mare caci statea afara, imita mult mai fidel natura decat un bonsai….
In concluzie, parerea mea este ca atunci cand vorbim de pun-sai si penjing, in comparatie cu bonsaiul si saikei-ul, nu trebuie sa uitam ca penjing-ul imita in general natura ca si saikei-ul, iar pun-saiul care este stramosul bonsaiului este tot o imitare a pomului din natura insa fara alte elemente ce ar putea evoca un peisaj; bonsaiul s-a desprins si evidentiat fata de pun-sai prin alte stiluri, forme si tehnici a caror rezultat uneori nu are nici o legatura cu imaginea pomului din natura, insa sugereaza/evoca pomul din natura….
Pun-sai-ul este lipsit de artificiile de genul muschi, pietre etc. Penjing-ul le foloseste in schimb din plin…
Cat despre pun-sai stramosul pejing-ului, aici am o mica observatie: mai multi pun-sai alaturi de cum le-am zis mai sus artificiile de rigoare(muschi, pietre, statuete etc), formeaza un penjing, adica la formarea unui penjing chiar si shumu, pornim de la un pun-sai…..
Ideea este ca penjin-ul tine de aranjamentul din vas, de latura estetica a peisajului si plantelor, asezate dupa criterii destul de elastice sa-i zic asa, dar foarte rigide ca simbolism. Tehnica de a pune planta pe stanca, in stanca si asa mai departe este pe larg exprimata de scoala japoneza si cea euro-americana, insa chinezii nu au o mie de stiluri si substiluri. Tehnicile la ei nu sunt evidentiate de denumirea a ceea ce fac ci se regasesc in rezultat.
Scolile renumite de penjing, cunoscute ca si stiluri ( cele 6 stiluri principale: Suzhou si Zhejiangl, Hunan si Hubei , Sichuan , Liaoning , Beijing si Shanghai , Lingnan (practicat in Guangzhou de unde am facut eu importul de plante ) si multe alte stiluri secundare, dupa regiunea unde se si s-au dezvoltat), au in vedere modelarea intr-un stil gratios si suplu al plantei, cat mai aproape insa de realitate, de dezvoltarea plantei in natura in mod natural, fara reguli fixe in formarea plantei sau ansamblului; depind de calitatea naturala a plantei, de ceea ce ofera planta si se pliaza sa-i spun asa, pe necesitatile rezultate din dezvoltarea plantei., insotite de foarte mult exercitiu, talent si intelegerea pe deplin a tehnicilor aplicate.
Maestrii in penjing asociaza intregul: vasul si planta, acestea formand un ansamblu ce nu poate fi impartit(nici ca estetica si nici conceptual) in 2 parti care de fapt il compun, in vas si planta. Ei privesc si se exprima prin intreg ansamblul. Desenul de pe vas, forma, culoarea vasului, sunt in stransa legatura cu planta sau plantele in cazul penjing-ului, legatura fiind atat de stransa incat ei o vad ca un tot unitar, inseparabil si indestructibil, incarcat de simboluri filosofice si culturale, specifice artei chineze.
Cat de cat pentru a concluziona, trebuie specificat ca in scoala japoneza, modelarea unei plante tip bonsai este centrata pe principiul “cer si pamant” intr-un singur vas. Cele doua principii considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adicashin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.
Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, artarul, wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul si ciresul. Toate aceste plante sunt crescute si aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul demaxima frumusete a acestor bonsai.
Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sa releve spiritul esential al plantei folosite si, indiferent de ocazie, ar trebui sa redea naturalete si, in nici un caz, interventia umana.
In scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sa surprinda esenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este influentat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform caruia Universul ar fi guvernat doar de doua forte primare opuse, dar complementare.
Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, ci este influentata si de literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filozofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect similara cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.
De aceea exista si mai multe criterii de clasificare a bonsailor(stiluri), astfel:
Clasificarea dupa inaltime:
• Shito - panala 7,5 cm
• Mame - de la 7,5 cm la 15 cm
• Kotate mochi sau Shonin - de la 15 cm la 30 cm
• Chiu bonsai - de la 30 cm la 60 cm
• Dai bonsai - peste 60 cm
Clasificarea dupa numarul de trunchiuri
Grupa 1 — Un singur trunchi
• Chokkan — vertical drept
• Shakkan — inclinat
• Kengai — cascada
• Bakan — rasucit
Grupa 1.a — Stiluri secundare
• Moyogi — vertical curbat
• Han-kengai — semi-cascada
• Bunjingi — in forma de litera
• Hokidachi — matura
• Sabarniki — trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati
• Sharimiki — trunchi ce are doar o linie de viata
• Fukinagashi — batut de vant
• Megari — cu radacini expuse
• Sekijoju — radacini peste piatra
• Ishitsuki — copac in piatra
• Takozukuri — caracatita
• Nejikan — partial rasucit
Grupa 2 - mai multe trunchiuri dintr-o singuraradacina
• Tankan — un singur trunchi
• Sokan — trunchi dublu
• Sankan — trunchi triplu
• Gokan — cinci trunchiuri
• Nanakan — sapte trunchiuri
• Kyukan — peste noua trunchiuri
• Kabudachi — in general, trunchiuri grupate in jurul unei singure radacini
• Korabuki — mai multe trunchiuri diferit aranjate
• Ikadabuchi — stilul pluta
• Netsunagari — variatie a stilului pluta
Grupa 3 - trunchiuri multiple/paduri de bonsai
• Soju — doi arbori
• Sambon-yose — trei arbori
• Gohon-yose — cinci arbori
• Nanahon-yose — sapte arbori
• Kyuhon-yose — noua arbori
Yse-ue — mai mult de noua arbori
• Yomamayori — aranjare de arbori copiatadin natura
• Tsukami-yose — mai multi arbori ce pornesc din acelasi loc, neavand o radacina comuna
Grupa 4 - Alte stiluri
• Banyan — radacini ce coboara din ramuri
• Sumo – cu trunchiul foarte gros la baza si o foarte pronuntata conicitate
• Flacara
• Plangator - numit si stilul salciei plangatoare
• Tanuki
asa-zisele stiluri africane:

* Baobab –
*Pierneeff-
*Apex plat – asa-zisul stil African
*Bushvelt –
*Wonderbroom - o varianta a stilului maturica
* Wild fig , pe care eu l-as numi o varianta a stilului maturica