Bonsai-i de perete sau picturile vii


Mai este un asmenea tip de mini-peisaje, numit bonsai de perete, mai rar prezentat in expozitii, avand un caracter mai putin public, fiind expusi in locuinte, ornand peretii acestora. Acesti bonsai sunt impartiti la randul lor in doua categorii :

• Bonsai de perete peisaj cu pietre, unde rocile folosite sunt partea principala

• Bonsai de perete cu plante care infloresc.



Diferenta principala intre cele doua categorii, consta in faptul ca primele se pot agata si pe perete, iar cele din a doua categorie, pot sta drept pe masa, adica pot fi incadrate intr-un suport ce sa permita asezarea lor nu numai pe perete.

Unicitatea acestor mini peisaje, numite « picturi vi », consta in principal in caracterul lor de decor al peretilor.


Bonsai de perete, peisaj cu pietre

Asezarea acestor bonsai in peisaj, este tipica realizarii peisajelor cu bonsai, bonsaiul dominand peisajul.
In realizarea acestui tip de aranjament, este necesar a se avea o mai mare experienta, trebuind sa se tina cont de dezvoltarea viitoare a plantei/plantelor, si mai ales de faptul ca planta fiind foarte apropiata de suport, trebuie sa genereze peisajul si sa creeze perspectiva acestuia.
Suportul (platforma) se face din diferite materiale, cum ar fi placi de marmura, gresie, material ceramic, pietrele folosite fiind din piatra moale sau dura. In cazul in care pietrele ce compun peisajul sunt pietre dure, atunci acestea se taie in felii subtiri, ce se lipesc pentru a forma lacasul in care se va/vor aseza planta/plantele si se urmareste ca in final sa aiba aspectul stancilor si piscurilor montane, dand efectul de relief.
In cazul pietrelor moi (gresia, chiar si piatra ponce) se ciopleste chiar in piatra lacasul plantei/plantelor.
In spatiile dintre pietre se pune pamant, muschi si plante cu frunze mici, care insotind bonsaiul sau bonsaii din peisaj, trebuie sa creeze un peisaj « pictura vie », cat mai veridic si natural.


Bonsai de perete cu plante care infloresc

Acestia sunt cu predilectie plantati in suporturi de marmura, si montati pe perete. Modul de plantare este similar tehnicii de plantare in piatra sau agatat de piatra. De obicei, in aceasta a doua categorie, nu se formeaza perspectiva amanuntita a unui peisaj ca-n prima categorie, punandu-se in evidenta doar planta care produce flori.

In ambele categorii, folosirea in cadrul peisajului de texte(acestea scriindu-se direct pe placa suport), trebuie sa aiba in vedere ca marimea caracterelor si asezarea acestora in peisaj sa creeze un tot armonios impreuna cu peisajul, invitand privitorul la explorarea « picturii vii ».
Folosirea in cadrul creerii acestor peisaje verticale, de statuete si alte asemenea accesorii, trebuie sa urmareasca prin marimea lor si amplasare, accentuarea perspectivei peisajului, avand in vedere mica adancime a compozitiei.

de prin gradina....

Inainte de 1 mai, am fost la padure in Cernica, in week-end. Acolo e un palc de plopi argintii si uitandu-ma pe ici - pe colo, am vazut pe “un fir de radacina” de plop, crescuti cativa lastari, foarte interesanti mi s-a parut mie, ce se pretau bine la un saikei /penjing peisaj. Asa ca i-am recoltat cu intreaga parte de radacina
si cum mai era inca unul mai grosut langa, l-am luat si pe ala

Avand vreo 3 placi de gresie la indemana, am ales una, am scos si niste bolovani ce-i tineam pe balcon de multa vreme, i-am mai "ciocanit" putin, ca sa se mai ajusteze ca forma, mm pozitionat cat de cat pomisorii si bolovanii, cat sa se contureze conform schitei , viitorul peisaj


,am verificat pozitionarea pomisorilor cat sa nu se suprapuna privindu-i din principalele parti(unghiuri)
Am preparat cimentul, am pus ciment pe versoul pietrelor si am inceput sa le pozitionez pe placa de gresie. La final erau cam asa
Am stabilit pozitionarea pomisorilor am legat varfurile pomisorilor (bineinteles ca pomisorii au fost tunsi de la recoltare pana acum, insa din cauza elanului, am uitat sa-i fotografiez.....) , am plantat pomisorii in locul lor dupa ce bineinteles, cimentul s-a uscat si pietrele si cimentul s-au fixat bine si in final totul arata asa:

Penjing-ul peisaj si saikei

Peisajul, landscape sau saikei ori penjing-ul peisaj

Pentru a reusi face un asamblu de calitate cu pomisorii nostri, trebuie avut in vedere ca in Asia de Est exista mai multe modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau de ce nu, intr-o gradina. In Japonia exista 4 asemenea modalitati, consacrate: bonsai, bonkei, bonseki si suiseki. Aparent sunt asemanatoare, insa aceste arte au criterii distincte de a le deosebi:

Bonsai-i(plantele in tavi si vase mici) se presupune ca ii stie toata lumea.
Grupuri de bonsai imitand paduri de exemplu si alte peisaje echivalentul penjing-ului peisaj chinezesc, formeaza un saikei:

Bonkei (scene, scenarii in tava) este o combinatie care compune un peisaj real sau imaginar format din pietre, uneori si plante taiate si dirijate in crestere, si/sau nisip colorat...

Bonseki(pietre in tava) se folosesc si pietre, insa se recunosc usor prin nisipul fin alb folosit, pe un suport de lac negru. Este arta de a face peisaje , consemnata prima data prin anii 450 dupa Christos, foloseste nisipul ca baza de lucru, niste platouri de lac de obicei de culoare neagra ca panza/suport, pene ca unelte de lucru si pietre si plante ca parte a peisajului, bogata in simboluri religioase, o varianta la scara mult mai mare fiind gradinile Zen ( e ceva ce poate pare efemer dar superb),se folosea si la ornarea platourilor imperiale, la servitul mesei. Interesant e ca exista o aplicatie a acestei arte si in arta bonsai, prin impodobirea acestor minunate lucrari, cu plante miniaturale...


Pentru a intelege conceptele ce stau la baza crearii unui peisaj miniatural, atasez un intreg articol ce mi se pare mai mult decat elocvant in acest sens:
“Muntele si apa in arta chineza
de Karin Albert
Muntele si apa joaca un rol important in arta chineza. Peste secole, pictorii vestici au explorat noi teme, straduindu-se continuu sa transceada obisnuitul si sa descopere necunoscutul, pe cand partea chineza a reliefat creatia scenelor naturale vesnice. Pictand pergamentele infatisand varfurile muntilor si caderi de apa torentiale, pante (coborasuri) retragandu-se departe in distanta si fine paraie de apa. Nici o gradina chinezeasca clasica nu este completa fara munti si apa. In creatiile de peisaje cu roca (peisaje penjing), vederile in miniatura aranjate pe tava, ambele elemente sunt egal vitale.
In aceeasi masura, geografia Chinei ofera o explicatie. Muntii ocupa cea mai mare parte din tara, apa este din abundenta in regiunile centrale si sudice, si pomii de langa curgerile de apa, raul Galben, Yangtze si Raul de Vest, definesc mult relieful. Mediul inconjurator natural a influentat cultura chineza si obiceiurile au modelat mintile chinezilor.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar Imparatul Wudi, in efortul de a momi acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos – 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi, evoluata.
[…]Muntii nu ofera doar o viata in izolare, devotiune si retragere. O imbogatire in stimularea formelor, o multitudine de culori si schimbarea oricand a formelor, atat de tipice pentru imprejurimile muntilor – impresiile de acest fel sunt apte pentru o minte perceptiva sa dezvaluie tot cuprinsul spiritului universului. Natura, impartasindu-si puterea si grandoarea, este mult mai usor de inteles stand pe varfuri invaluite de nori cetosi.
[…] Creand muntii si apa ca esentiala manifestare a naturii, aristii chinezi au produs o declaratie filosofica generalizata. Ei au tradus profunda atingere a adevarului in imagini vizuale.”
Din punct de vedere practic, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pentru a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita de la fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca o data fi atent sa protejezi radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati. Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:

- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze(sa fie inegala- n.a.). Nu asezati pomii direct in fata, in spate sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii. Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
8. daca necesita legaturi de stabilizarea a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de la marcajul pentru fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga intregul ecran in tava folosind fire aduse pentru drenarea gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie mare pentru a acoperi spatiile, urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat sa utilizezi manusi…)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si contureaza suprafata. Adauga acum muschi si orice plante accentuante.
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.
14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Spray-aza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.
Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare. Indeparteaza firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.
Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie sa fie transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."

Numarul plantelor de pe o platforma, ca o nota de respect pentru cultura asiatica, respecta o regula provenita din numerologia chineza, unde sunt unele aspecte interesante....
In cultura chineza, anumite numere se crede ca sunt favorabile sau nefavorabile, in baza cuvintelor chineze cu care acele numere suna similar. Oricum, unii chinezi considera aceste credinte ca sunt doar superstitii. Avand in vedere ca pronuntia si vocabularul nu sunt diferite in dialectele chineze, regulile sunt general aplicabile pentru toate cazurile.
Numerele norocoase sunt bazate pe cuvintele chineze care suna similar cu alte cuvinte. Numarele 6, 8 si 9 se crede ca sunt favorabile deoarece numele lor suna similar cu cuvinte care au intelegeri pozitive.
Numarul 1 poate reprezenta unitate (unire, armonie).
Numarul 2 este un numar bun in cultura chineza. Acesta este ca si cum ai spune in chineza “lucruri bune vin in pereche”. Este obisnuit sa folosesti simboluri duble in producerea de nume de brand, de ex dubla fericire, dubla moneda, dublu elefant etc. In vorbirea cantoneza numarul doi suna la fel ca si cuvantul lor pentru “usor”

Numarul 3 inseamna “viata” si este de toti considerat ca numar norocos
Numarul 4 este considerat ghinionist pentru cei mai multi chinezi , este considerat norocos in anumite dialecte locale unde este un omofon cu cuvantul “job", "afacere" sau "incercare”.
Numarul 5 este asociat cu cele 5 elemente (in filozofia chineza) si in trecut era asociat cu Imparatul chinez. De exemplu, de la poarta Tiananmen, incepand calea principala catre Orasul Interzis, erau 5 arcasi. De asemenea se refera la “I”, pronuntarea “I” si “5” suna similar.
Numarul 6 pronuntat “liu” in mandarina este pronuntat la fel ca “mieros” sau “curgator” in mandarina si este deasemenea considerat bun petru afaceri. Numarul 6 de asemenea reprezinta fericirea.
Numarul 7 simbolizeaza “impreunarea”. Este un numar norocos pentru relatii. Este de asemenea recunoscut ca numar norocos in vest, si este unul dintre rarele numere care in mare este considerat la fel atat in China si in vest.
Cuvantul pentru 8 in mandarina suna similar cu cuvantul care inseamna prosperitate sau sanatate. In dialecte regionale cuvantul pentru 8 si “noroc” este similar.Este de asemenea gasit impreuna “88” si “dubla bucurie”, un design decorativ popular compus din doua caractere stilizate (fericire).Un numar de telefon cu toate numerele 8 a fost vandul in China pentru 270.723 USD. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpce de la Beijing a inceput pe 8/8/08 la ora 8 si 8 minute si 8 secunde pm. (ora locala).Industria de pescuit Dragon, din Singapore, o specie rara de Asian Arowanas (care este “peste norocos” el insusi si, fiind o specie rara, trebuie sa fie marcat cu un microcip) se asigura sa foloseasca numere cu multi de 8 in seria lor de microcipuri si apare ca rezerva numarul particular care are 6 de 8 (de ex702088880006688) pentru normele lor de evaluare.
Numarul 9, fiind cel mai mare numar dintre numerele singure, a fost asociat istoric cu Imparatul Chinez; roba imparatului adesea avea 9 dragoni si mitologia chineza retine ca dragonul a avut 9 copii.
Mai mult numarul 9 suna ca si cuvantul “lung permanent” si adesea este folosit in casatorii.
Pe cand in cultura vestica 13 este un numar rau, in chineza 13 este un numar bun, deoarece in cantoneza 13 este apropiat de “a vrea/dori o viata sigura” deci cand suntem in fata nesigurantei este un numar confortabil. Bineinteles, asta face ca 14 sa fie rau, deoarece 14 este aproape de “a vrea/dori moarte/cadere sigura”.

Revenind la peisajele miniaturale, putem spune fara sa gresim, ca sunt printre cele mai vechi forme de bonsai in China si Hawaii, fiind guvernate de principii oarecum similare in multe aspecte, dar diferite si distinctive in acelasi timp.
Peisajele japoneze numite si saikei, sunt cele mai tinere in domeniu. Mare parte din bonsai chinez evoca/creaza scene in miniatura, folosind variate elemente din natura ca pietre, si apa. Nu este neobisnuit sa vezi miniaturi din lut folosite in mini- peisajele chinezesti. In bonsai japonez miniaturile sunt doar un amuzament, nefiind admise in expunerea bonsaiului. Artistii japonezi, in general au incercat sa creeze o reprezentare perfecta a pomului, pe cand in bonsai chinez nu se urmareste intotdeauna o reprezentare realista a unui pom.
Dupa cum stim, arta penjing in China este cea care include si arta de a crea pomi miniaturali, dar si peisaje miniaturale. De aceea, aceasta arta, poate fi impartita in 3 tipuri principale:
1. Pomul penjing (Shumu Penjing) – este arta chineza bonsai de creare a miniaturii unui pom sau a catorva pomi in miniatura, intr-un vas mic. Adesea bonsai chinez poate reprezenta o imagine stilizata a unui animal sau un caracter (simbol sau “litere” chinezesti) . Nu se urmareste neaparat redarea perfectiunii imaginii pomului, cat sa zicem redarea spiritului pomului….
2. Peisaj penjing (Shanshui Penjing) – este arta bonsai chineza care foloseste pietre ca si component principal in alcatuirea peisajului. Artistii incearca sa realizeze o scena naturala montana, in care se pot folosi sau nu pomi. Punctul principal al acestui tip de arta este piatra si daca pomii sunt prezenti in peisaj ei joaca un rol minor in lucrare.
3. Penjing apa si pamant (Shuihan Penjing) – acest tip de arta chineza foloseste ca material pomi, pietre si apa. Scopul nu este doar de a crea un piesaj foarte realist dar si de a spune o poveste.
Nu este usor sa faci o lucrare penjing cu elemente naturale care sa se completeze si sa fie in legatura unele cu altele, creand o lucrare armonioasa…
Privitor la saikei, la finele anilor 1940, pepinierele si colectiile de bonsai din Japonia au fost distruse in cea mai mare parte, iar arta bonsai era intr-un profund declin. Toshio Kawamoto a conceput o noua forma de expunere a plantelor, forma ce permitea utilizarea unor plante mai putin elaborate, plante ce nu aveau complexitatea bonsailor, dar de la care se putea porni pentru a obtine un bonsai. In acelasi timp, saikei oferea ocazia prezentarii plantelor in evolutia lor, caci pe masura ce cresteau, pomii acestia puteau fi luati si modelati separat ca bonsai. Astfel, orice persoana de cultura medie, fara o instruire temeinica precum in cazul artistilor bonsai, putea sa imbine utilul cu placutul, intr-un saikei.
Kawamoto in toate lucrarile sale mentiona ca saikei nu este o forma de bonsai, desi s-ar putea prin saikei realiza sau reproduce un peisaj in miniatura. In acest sens, a elaborat cateva reguli considerate absolut obligatorii:
- conceperea si realizarea unui saikei trebuie sa duca la obtinerea unui peisaj realist, natural;
- cantitatea de pamint folosita, este mult mai mare decit la bonsai;
- radacinile plantelor sint de cele mai multe ori asezate la vedere pe sol, fata de bonsai unde se poate ca radacinile de pe suprafata solului sa lipseasca;
- forma solului are o deosebita importanta;
- se folosesc obligatoriu pietre. Acestea daca nu se potrivesc cu necesitatile modelatorului de saikei, pot fi prelucrate manual pentru a le adapta cerintelor sale. Se permite, inclusiv, formarea acestor pietre din ciment sau alte materiale;
- se pot folosi atit bonsai cat si plante care, prin natura lor, arata ca niste copaci miniaturali, fara a necesita formari speciale;
- plantele sint intotdeauna grupate pe medii sau nevoi specifice de crestere iar asezarea lucrarii se face in punctul cel mai bun pentru dezvoltarea lor. De aceea exista saikei de exterior si saikei de interior;
- saikei nefiind practic o forma de arta definitiva ci doar sa zicem tranzitorie, neavand precum penjingul peisaj chinezesc stiluri si specific al scolilor, permite fiecarui artist sa se exprime in forme libere, originale, conform imaginatiei si indemanarii sale;
- practicantul de saikei va urmarii redarea mesajului estetic si poetic, de catre intreg asamblul, ca o suma a tuturor elementelor ce-l compun, fata de bonsai, unde o singura planta este cea care transmite mesajul si asupra careia se focalizeaza atentia.
Astfel stand lucrurile, saikei, mult mai putin strict, mult mai fara reguli si cu o oferta mult mai mare pentru experiment, pentru non-conformism oarecum, decat bonsai, si-a castigat adepti, simpatizanti, pasionati in intreaga lume, suferind o sa-i zicem deformare de la conceptual initial al parintelui sau Toshio Kawamoto.
Un saikei se poate realiza atat intr-un vas, cat si pe o platforma…

Saikei nu impune austeritatea si simplicitatea bonsaiului. Deoarece saikei este fie creatia imaginatiei autorului, fie reproducerea unui peisaj, el poate cuprinde intreaga gama de sentimente de la melancolia unor pomi singuratici, la bogatia vegetala a unei paduri de-a lungul unui curs de apa.
Saikei clasic urmarea o asezare mai elaborata a plantelor, cat mai apropiata de realitate. Modul de realizare l-am mai prezentat si cu alte ocazii, asa ca nu-l voi mai relua.
Spre deosebire de penjing, suprafetele de apa din saikei sunt reprezentate prin folosirea nisipului si a pulberii de orez, putand folosi plante care seamana cu un copac, nu neaparat care si sunt pomi tineri sau bonsai, insa plantele trebuind sa aiba un ritm de crestere apropiat si solicitari apropiate, avand in vedere ca vor trebui o vreme cel putin, sa convietuiasca in saikei…


Peisajele chinezesti insa, se disting in doua tipuri generale:
1) peisajele panoramice, unde se utilizau plante foarte mici pentru a avea o scara vasta si
2) peisajele care utilizau pietre ce aveau baza taiata, montate pe o tava de marmura foarte putin adanca avand locuri mari de expunere si a tavii, folosind deasupra pomi de marime medie si mica.
Metodele de grupare a plantelor sunt si ele consacrate si stabilite prin principii clare:
1. Plante micsorate de acelasi fel
2. Plante micsorate de diferite feluri
3. Plante micsorate de aceeasi varsta
4. Plante micsorate de varste diferite
5. Plante micsorate de forma similara
6. Plante micsorate de forme diferite
Ca forma, peisajele pot evoca :
1. Cranguri (dumbrave)
2. Pomi
3. Paduri
4. Pomi distantati
5. Pomi tineri
Iar ca forma de relief, pot sugera:
1. Pomi de-a lungul unei costise usoare pe panta unui munte
2. Pomi mocirlosi
3. Pomi de-a lungul coastei
4. Pomi cu poiana
5. Pomi cu curs de apa
6. Pomi pe o colina lina
7. Padure veche
8. Pomi/padure cu o mica carare


Iata cat de clar sunt explicate aceste principii de formare a penjingului peisaj, de dl. Man Lung, marele maestru al scolii Lignan :
“Principiile de baza ale gruparii
O grupare ar trebui sa contina cel putin 3 pomi, urmand a se avea in vedere crearea panoramicului, a senzatiei de adancime si proportionalitate, acordand atentie grosimii pomilor, marimeii trunchiurilor si distantei dintre fiecare pom. Distante egale intre pomi precum si grosimi asemanatoare ale trunchiurilor, vor da o senzatie de falsitate.
Ideal ar fi ca in gruparea de 3 pomi sa se aiba in vedere un pom cu coroana larga si mai inalt, precum si un trunchi cu un diametru mai mare, acesta devenind “pom principal” al compozitiei. Al doilea ar trebui sa fie “pomul lateral”, cel cu dimensiuni mai mici decat primul, dar mai mari decat al treilea. Si in fine al treilea, “pomul complementar”, acesta fiind mai mic decat celalti 2 anteriori. Aceasta ar fi o grupare de baza, care poate fi adaugita cu alti pomi…
Proceduri de grupari
Pune vasul chiar in fata cu partea mai lunga in fata ta. Imagineaza-ti ca acolo sunt linii paralele cu partea cea mai lunga a vasului. Alege liniile paralele in mijloc si masoara 1/3 din lungime pentru stanga si dreapta. Apoi aseaza pomul principal in fata sau spatele acestui punct
Pomii complementari pot fi asezati langa pomul principal dar trebuie sa nu fie pe aceeasi linie paralela ca si pomul principal. Masoara 1/3 din distanta de la linia paralela din mijloc pentru celelalte parti ale pomului principal si aseaza pomul de margine putin in fata sau in spatele acestui punct in directia opusa a pomului principal
Aceasta este probabil cea mai echilibrata forma. Dar bineinteles crescatorii pot varia pozitia pomului de margine asa cum vor. As prefera sa rezum urmatoarele:
1. triunghiul format de cei 3 pomi de baza trebuie sa fie echilateral;
2. pomii trebuie sa nu fie plasati pe aceeasi linie paralela;
3. trebuie sa fie ceva distanta intre oricare 2 pomi.
Grupare de 7
Pomii de baza trebuie sa fie asezati chiar cum am mentionat si alti 4 pomi trebuie asezati in spate sau pe flancuri. Trebuie avut grija sa nu fie asezati in mijlocul vasului sau pe aceeasi linie paralela cu ceilalti pomi.
Ce tocmai am, spus nu este nimic altceva decat un ghid pentru incepatori. Cand ei au devenit familiari cu gruparea, ei pot schimba modelul si vor avea rezultate bune.
In gruparile mari crescatorul poate sparge pomii in doua, trei sau mai multe grupe. Principiile mai sus mentionate se aplica in acest tip de grupare.
Ce poate face un crescator cand este confruntat cu 3 pomi de marime egala? El trebuie sa-i aseze cat mai apropiati cu putinta astfel va focaliza atractia. Acesti 3 pomi iau locul pomului principal care va actiona ca focalizare. In afara de asta, radacinile celor 3 pomi trebuie sa fie facute sa se impleteasca si o parte din ele trebuie sa apara putin deasupra solului. Dupa curatarea plantelor in amplasament, crescatorul apoi, acopera radacinile expuse cu muschi. Dupa ceva timp muschiul va fi indepartat si radacinile care au crescut puternice de acum vor da impresia ca pomii au fost aici de multi ani. Daca, oricum, cei 3 pomi sunt asezati la distanta unul de altul, impresia totala va si slaba si pierduta.

Gruparea este un test sigur de originalitate, arta si realism in bonsai. Un alt avantaj este ca sa-l faci nu costa mult. Mai mult, alegerea modului cum va arata modelul terminat, arata talentele crescatorului in cel mai bun si avantajos mod. As vrea sa mentionez ca in selectarea materialelor ne vom intalni cu pomi fara frunze sau plante ofilite. Pentru un profan, acesti pomi pot parea nefolositori, dar in mainile unui expert in bonsai acestia pot fi ingredientele unei reale lucrari bune de arta. […]Diferenta dintre “penjing” si “bonsai” este ca oricare floare, planta sau leguma cultivata in vas, poate fi considerate un “bonsai”. Dar “penjing” se refera la plante in vase, plante care au fost curatate prin tehnici horticole. Rezultatul este creatia unei lucrari de arta, de ex “ planta in vas cu peisaj” numit “penjing” pe tot cuprinsul Chinei.”


O particularitate aparte a acestor peisaje este asa-zisa tehnica “agatand pe piatra”.
Aceasta tehnica presupune cunostinte si practica superioara, fiind oarecum rezervata marilor initiati in domeniu. Maestrul Man Lung, despre aceasta tehnica, spunea ca “Aceasta ramura de bonsai are propriile trasaturi caracteristice. Daca plantele sunt corect atasate pietrelor ele vor fi foarte expresive ca frumusete naturala si o evocare poetica a imaginii [..] Este mai bine sa descurajez incepatorii sa invete aceasta munca de o calitate superba care este greu de produs. Dar apoi drumul catre succes in orice forma al artei este incurcat.”
Tehnica urmareste reproducerea la scara peisajului miniatural, a acelor piscuri ce au pe costisele lor pomi agatanzi de piatra, ce prin radacinile lor, beneficiaza mai mult de soare decat de sol si apa, chirciti de virtregiile naturii, dar atat de darzi si hotarati sa traiasca …

Tot conform spuselor aceluiasi Man Lung, cand se aborda tehnica “agatand de piatra”, trebuie avute in vedere 2 importante apecte:
“1. In alte tipuri de bonsai, dupa ce plantele au fost puse in vas, ele pot fi mutate si replantate. In cazul plantelor agatand piatra aceasta nu functioneaza, pentru ca o data plantat, pomul nu poate fi rearanjat. De aceea crescatorii trebuie sa se gandeasca cu atentie daca plantele se potrivesc cu pietrele si daca pozitia plantei este potrivita inainte sa termine asezarea plantei. Plantele pentru agatand de piatra, trebuie sa fie cel mai bine complet crescute odata ce nu se va putea schimba forma intre 3-5 ani si pietrele folosite trebuie sa fie pietre tari solide.
2. Plantele agatate pe pietre tind sa creasca mai repede absorbind caldura din pietre. Forma lor este mult mai predispusa la schimbare si radacinile incalzite se usuca mai repede. Trebuie acordata atentie la udarea adecvata a plantei. Putem experimenta cu 2 plante al aceleiasi specii in stadiu similar de crestere prin punerea unei plante in sol in vas si alta pe piatra. Dupa 3-5 ani planta agatata pe piatra va fi gasita crescuta mai inalta si mai puternica. De aceea trebuie sa ai in mana plante care sunt complet crescute si care doar se potrivesc la pietre. La acest stadiu, atentia trebuie acordata la controlarea cresterii lor si aranjarea frecventa. De obicei plantele agatand pe piatra vor inceta cresterea dupa o perioada de aproximativ 5 ani.

Se poate observa ca sunt multi pomi batrani ca pinii si brazii ce cresc in varful muntilor cu o parte mare a radacinilor lor agatate de pietre. Sunt de asemenea numerosi mici pomi agatand pe piatra, pe creasta, care supravietuiesc conditiilor severe de vreme in ciuda faptului ca se hranesc mai mult cu soare si ocazional cu ploaie.”
Iar ingrijirea penjingului trebuie sa se ghideze dupa urmatoarele:
“1) Plantele proaspat luate din salbaticie sunt mai bine cultivate intai in pamant pt ca ele sa poata obtine hrana din pamant, care ii va ajuta sa creasca repede. Cand ramurelele si foliajul au crescut, pomul poate fi mutat.

2) Cand un pom a fost mutat, el trebuie format prin curatare. Pentru ca trunchiul si ramurile sa poata avea o aparenta de varsta inaintata cu forta, metoda “creste si curata” trebuie folosita; cand prima sectiune a ramurii a crescut la marimea dorita, trebuie sa fie curatata (taiata) asa incat ramura sa poata creste de acolo.
Cu privire la penjingul agatand pe roca, trebuie retinut ca piatra folosita trebuie sa fie potrivita si radacinile plantei trebuie sa fie incrustate (inradacinate) ferm in crapaturile pietrei pentru a da impresia de pom stravechi crescut din piatra.

3) Cand aceasta parte din ramura s-a dezvoltat iar la marimea dorita, este din nou curatata (taiata) asa ca o a doua parte de ramura poate creste. Acest proces se repeta de cateva ori si pitorescul penjing incepe sa se formeze.

4) Fiecare specie de planta are propriile cerinte de sol. Unele specii trebuie sa aiba pamantul schimbat in fiecare an, pe cand altele nu au nevoie de schimbarea pamantului la cativa ani. Solul amestecat, daca este din pamant si nisip sau pamant de munte sau sol fertilizat, trebuie intai sa fie uscat in caldura soarelui pentru a omora insectele inainte de utilizare. Fertilizarea si pastrarea vor fi diferite pentru specii diferite.

5) Iarna este recomandat sa pastrezi in interior acele plante care nu pot sta in frig intens. Alternative, vasul poate fi asezat in gauri sapate in pamant cu marginea vasului asezata usor deasupra pamantului, sau un acoperis transparent de plastic poate fi folosit pentru a acoperi plantele, toate protejandu-le de vant.

6) Asa cum unii penjing nu pot sta in frig intens sau vant puternic iarna, altii nu pot sta in caldura soarelui vara. Aceste plante trebuie ingrijite corespunzator.

7) Pulverizatoarele impotriva insectelor trebuie folosite regulat pentru a indeparta insectele ce dauneaza penjingului, si solul trebuie sa fie deasemenea dezinfectat. Ingrijire speciala trebuie acordata inflorescentelor si aparatiei fructelor la plante.

8) Cu privire la aparitia florilor la plante in general, imbobocirea lor poate fi grabita sau intarziata prin metode variate. Daca este asteptat ca florile sa vina devreme in iarna, plantele trebuie asezate in soare peste zi si tinute la caldura in casa noaptea, sau, in absenta unei calduri in casa, planta trebuie sa fie tinuta in interior si umezita cu vapori (aburi) dintr-un vas incalzit. Daca este dorit ca floarea sa imboboceasca tarziu, planta trebuie asezata in zona rece unde frigul si vantul iernii vor intarzia imbobocirea florii.

9) Cele mai multe penjing cer udarea o data pe zi in conditii normale de vreme. In caldura verii si in vremea de toamna uscata, udarea trebuie sa fie facuta de doua ori: o data dimineata si o data seara. Pe vreme foarte umeda, udarea trebuie sa fie facut in concordanta cu conditiile de sol. Cand planta este mutata prima data sau dupa ce solul este schimbat prima data, planta trebuie sa fie udata adecvat imediat.

10) Cu exceptia catorva specii de penjing care au nevoie de atat de multa apa incat planta trebuie asezata in umezeala, cele mai multe specii de penjing nu necesita prea multa udare si trebuie sa fie drenate pt ca radacinile sa nu fie vatamate. Aceasta poate fi facut prin asezarea unei bucati de vas sparta sau fir de sfoara pt a drena si apoi, dupa ce este pus nisip la suprafata vasului, solul este completat.

11) Cand solul de la penjing a fost schimbat, ii ia ceva timp ca radacinile sa se aseze (inradacineze, fixeze) ferm in noul sol. Expunerea la lumina puternica a soarelui este de evitat si planta trebuie asezata intr-un loc rece bine-ventilat pentru aprox. 10 zile. De asemenea fertilizatorii nu trebuie sa fie folositi timp de 1 luna. In sezonul ploios sau in iarna rece severa cele mai multe plante sunt in stare de hibernare si solul nu trebuie sa fie fertilizat.

12) Cand schimbi solul, ingrijirea trebuie sa fie acordata sa indepartezi cam 1/3 din sol in timp de retine partea ce ramane in jurul radacinilor decat daca este gasit solul nesanatos, in care caz vechiul sol trebuie indepartat. In orice caz, zona radacinilor trebuie sa fie inmuiata in solutie cu insecticide pentru a indeparta pesticidele inainte ca planta sa fie mutate.

13) Orice radacina putrezita trebuie taiata. In orice caz, vechile radacini pregatite (aranjate) asa incat noile radacini se pot dezvolta pentru a da mai multa nutritie plantei.”(Despre penjing- Man Lung)

Ar trebui sa mentionez ca in cadrul penjingului peisaj, exista si penjingul de piatra, adica peisajele formate din asezarea pietrelor, generand privitorului o senzatie de vastitate infinita, in care imaginatia poate hoinari in voie. Pietrele sunt asezate atfel incat sa se evidentieze discret textura acestora, creand astfel munti grandiosi in prim-plan si varfuri mici ce sugereaza indepartarea, asezate in spate, ornate cu mici statuete de lut, menite sa acentueze perspectiva. In aceste mini peisaje nu se cauta imitarea naturii ci prin crearea unui joc de spatii goale si pline, lasa privitorului senzatia vastitatii spatiului si linistea armoniei naturii.
Ca istoric al acestui tip de penjing, Albert Karin in articolul sau “Peisajele din pietre si piatra” ne spune:
“Desi practica gruparii pietrelor impreuna pentru a forma un peisaj dateaza de acum cateva secole, penjingul piatra asa cum il stim azi este relativ o creatie recenta. Cu cateva decenii in urma, artisiti din Shanghai au inceput sa experimenteze cu noi stiluri, infuzand arta traditionala cu noua vitalitate. Shanghai aparand ca, centru conducator a piesajelor de piatra. Folosirea tavilor din marmura alba de forma rectangulara sau ovala in loc de vasele de teracota sau glazurate au angajat anticipat considerate ca fiind o cruciala inventie. Rama joasa a tavii expune partea de jos a pietrelor deschizand noi posibilitati de expunere artistica. Tavile plate au reafirmat sensul de adancime (profunzine). Marmura alba a adus eleganta. Mai mult, culorile ei au subliniat legatura dintre penjing si pictura. Amandoua artele sunt create impotriva fundalului alb.
Scrierile istorice indica ca practica aranjarii pietrelor ca munti in miniatura in vase, dateaza din timpul dinastiei Song (960-1279 D.C.) poate chiar mai devreme. In multe feluri, penjingul piatra poate fi vazut ca o extindere a scenelor cu munte si apa intalnite in arta chinezeasca a gradinaritului. Pietre formand munti sau grote, in contrast cu apa, sunt elemente indispensabile in gradinile clasice chinezesti, indubitabil una din cele mai unice contributii pe care chinezii le-au facut constructiilor de gradini. Ele apar in gradini mai devreme de dinastia Han (202 inainte de C. – 220 dupa C) si s-au nascut din dorinta de a crea si admira natura si fenomenele naturale in imediata apropiere. O gradina chinezeasca este o compozitie atenta a microcosmosului in oglinda cu macrocosmosul. Penjingul piatra este miniatura mult mai abstracta a unei gradini.
Pietrele nu servesc doar ca material brut in crearea unui peisaj. Formele curioase ale pietrelor sugestioneaza spirite, dragoni sau creaturi in viata, care au intrigat chinezii de la inceputurile civilizatiei lor si au fost frecvent tema in folclorul timpuriu. Aprecierea mineralelor ca arta cu forma abstracta a gasit intai apogeul pe durata erei Tang (618-906 dupa C), cand pietrele neobisnuite au devenit teme de colectie si cand erau celebrate in poezii si eseuri literare. Pasiunea s-a intensificat pe masura trecerii secolelor. Cautarea celor mai bune pietre de sub soare s-a lansat in timpul imparatul Hui Zong din dinastia Song exemplificand triumful modei in acea perioada. Hui Zong a incredintat un reprezentant guvernamental special cu aceasta sarcina foarte importanta, si acea persoana a lucrat cu un zel exceptional si cu totala nesocotire pentru nevoile populatiei locale. Transportarea pietrelor alese a avut prioritate capitala fata de toate celelalte transporturi. Din cauza conflictelor interne, oricum, unii dintre bolovanii alesi pentru delectarea imparatului au ramas aproape de locul lor de origine, inima culturii gradinaritului chinez, si pot fi admirate si azi acolo.
In arta gradinaritului, piscurile de calitate remarcabila au fost tratate ca monumente naturale. Pentru aceste zile, unele specimene sunt expuse in pavilioane deschise, de-a lungul aleilor sau elesteelor, cursurilor apelor. Cea mai ravnita din toate gradinile cu pietre este piscul Taihu, numit dupa lacul din provincial Jiangsu (Tai Lake) pentru a carui baza obisnuiau sa fie culese. Acesti bolovani sunt formatiuni de calcar care au silueta groteasca, contur neregulat, gauri ca ochi, si bogate in pesteri ce corespund intre ele si conecteaza trecatorii care sunt invitati mental la explorare.
Pe cand piesele de piatra cu atractivitate speciala au fost expuse in gradini, pietrele mici au fost aduse in interior si plasate pe masute de lemn rosu, onorand clasele sau atelierele scolarilor. Subtilitatea artei de apreciere a pietrei, cunoscut in vest ca “suiseki”, o traducere a termenului japonez, au fost o parte integrala a culturii chineze pentru cateva sute de ani.
Este inca foarte vie astazi. Pietrele sau bolovanii individuali aduc placere prin frumusetea naturala ce coexista cu peisajele din piatra. Desi similare in atractivitatea peisajelor piatra, aceste specimene individuale de piatra nu sunt considerate ca o varietate de penjing. O piatra poate constitui un “jing”, o scena naturala, in care caz termenul “penjing” poate fi apropiat. Poate, oricum, sa aduca in minte o idee mai abstracta. Dand largimii posibilitatea de exprimare artistica, chinezii se refera la tavile cu pietre ca “gong shi” sau “wan shi”, adica “pietre pentru a fi admirate” sau “pietre pentru a fi colectionate”.
De-a lungul anilor, pietrele au fost venerate in China pentru o suma de motive. Pietrele se bucurau de un loc special acordat lor in inima umana pentru forma, culoarea, voluptatea lor sau sunetul splendid pe care le emit cand sunt lovite. Traditional, pietrele cu suprafata erodata si aspect atractiv au fost cele mai cautate. Ele au fost celebrate pentu capacitatea lor de a simboliza virtutile omenesti sau pentru calitatea lor de a sugera efemeritatera vietii si a acestei planete. Ele au fascinate oamenii deoarece apar ca o dovada vie a fortei creative a cerului si pamantului. Prin calitatea lor de a sugera puterea, piesele de piatra superioara au condus perceptia privitorului dincolo de ingustimea limitelor, a realitatii imediate, in regatul intuitiei si nedefinitului, generand o patrundere filozofica proaspata in cadrul natural a tot ceea ce este.”



Acum vorbind putin despre modul efectiv de plantare si alcatuire a unei paduri in miniatura sau a unui peisaj bonsai, tinand cont si de cele spuse mai sus de Karin Albert, regulile nu par a fi complicate.
In general, fara a intra prea tare in amanunt, lucrurile stau cam asa:
Padurile de bonsai creaza o priveliste minunata sau imagineaza o miniatura perfecta de padure; cu toti bonsaii, ar trebui sa arate ca o fotografie a unei paduri de bonsai, ca o reala padure in crestere. Padurea poate fi o compozitie mica din trei pomi sau o padure deasa de peste 101 pomi. In fiecare caz, padurea din vas, indiferent de marime apare ca o infinita varietate a unui grup ce deschide o creatie artistica.
Regulile de baza ale bonsailor se aplica pentru a obtine o padure bine proportionata.
Va faceti o imagine clara a ce doriti sa realizati! Un creion, o coala de hartie si faceti o schita ce va va fi utila apoi! Eventual o poza a unui peisaj/padure este mai mult decat bine-venita!
Trebuie sa avem o platforma. Platforma este suportul pe care se vor planta plantele. De obicei aceasta este facuta dintr-o placa de gresie, de ciment etc. Puteti sa va faceti singuri o asemenea placa: ciment, nisip, o plasa de sarma pentru a o arma si doua- trei bucati de teava de plastic sau lemn pentru a pozitiona gaurile de scurgere si o folie de plastic pe care puteti turna cimentul( care va recomand sa nu fie apos). Aveti grija cand turnati placa, sa ridicati marginile un pic, cam 0,5 cm fata de interiorul placii, astfel pamantul nu va curge impreuna cu apa cu care veti uda plantele ….
In al doilea rand, trebuie sa va gasiti niste plantute sanatoase, destul de mature pentru a putea forma un grup de pomisori cu aspect de padurice. Prin ciupiri si taieri repetate, veti reusi sa aduceti pomisorii cat mai aproape de imaginea lor din natura. Daca incepeti cu pomi deja formati separati in vase, este bine ca sa-i tundeti astfel ca partea lor ce va fi expusa spre exteriorul vasului sa ramana cu ramurile formate, iar la partea dinspre interiorul vasului sa o scurtati sau chiar sa o tundeti destul de drastic. Si in natura, daca veti privi atenti, o sa vedeti ca la liziera padurii, pomii au ramurile mai lungi inspre exteriorul padurii si mai scurte inspre interiorul acesteia.
Pentru a crea un aspect stratificat al padurii din vas, puteti sa tundeti pomisorii astfel: cei de pe margine asa cum am spus mai sus, iar cei din interior, sa le “ridicati” coroana undeva la jumatatea celor de la margine. In felul acesta veti crea impresia de adancime(perspectiva), necesara unui peisaj in ghiveci.
Datorita scolii japoneze, au aparut niste reguli foarte stricte de apreciere a unei asemenea lucrari.
O prima regula ar fi ca plantele sa aiba un numar impar. Aparent ar parea fara nici o logica aceasta regula, insa daca incercam sa aflam sensul acestei reguli, vom vedea ca este mai usor sa faci ca peisajul din vas sa para mai natural dintr-un numar impar de plantute, decat daca am folosi un numar par de plantute. Astfel, daca avem palcuri de plante, acestea vor fi impare, formate la randul lor dintr-un numar impar de plante.
Modul de asezare al plantelor este indicat a fi astfel incat din orice unghi am privi sa se poata vedea toate plantele. Deci nu o asezare in linie a plantelor, intrucat nu vom putea vedea plantele care sunt in alcatuirea peisajului nostru. O asezare de tip triunghi, in varfurile triunghiului fiind cate o planta, ar putea rezolva acest aspect. Este adevarat ca intr-o padure, pomii cresc fie perpendicular pe sol, fie inclinati, insa trebuie sa avem in vedere faptul ca spatiul mic trebuie sa creeze perspectiva necesara unei paduri adevarate.
De aceea, trebuie urmarit sa inclinam trunchiurile in asa fel ca chiar daca dintr-un anumit unghi plantele ar parea aliniate ca pozitionare a tulpinilor, insa prin inclinarea acestora sa se poata vedea. Astfel daca avem un pomisor plantat perpendicular pe vas, al doilea ar trebui plantat sub o inclinare mai mica de 90 grade fata de vas.
Distantele dintre pomisori trebuie sa nu fie prea mici, caci radacinile se dezvolta in timp si o data cu ele si planta ia in grosime si nu cred ca vrea cineva ca padurea lui din vas sa ajunga intr-o perioada mica de timp o tufa sau o ingramadire de bete!
Trebuie tinut cont ca pomisorii au nevoie de spatiu nu numai pentru a creste ci si a-si dezvolta ramurisul si acolo unde nu are lumina, planta se usuca. Prin urmare, o distanta rezonabila intre copacei va va ajuta sa creati o padure sau un peisaj cu plante sanatoase si pe care le veti tunde mai usor, avand loc sa va strecurati printre ele. Mai trebuie avut in vedere faptul ca spatiul dintre pomi influenteaza cantitatea de lumina ce penetreaza in padure si este reflectata in dezvoltarea ramurilor. Pomii batrani au un spatiu mai larg intre ramuri cu cat sunt mai indepartate de trunchi. Pomii tineri sunt mai plini. Plinatatea ramurilor este dependenta de lumina soarelui primita. Pomii mai tineri(in cazul nostru mai subtiri) se pun pe margine,iar cei mai grosi, mai batrani inspre centrul padurii. De asemenea, trebuie observat ca in natura si este indicat a reproduce si in peisajul pe care-l creem, pomii nu cresc la distante egale, fiind grupari de pomi si intr-o padure, adica zone unde pomii sunt mai apropiati si zone unde acestia sunt mai rari, nu pe baza unui algoritm prestabilit ci aleatoriu. Distanta dintre pomi in cadrul grupului trebuie sa varieze si astfel obtinem o aparenta de natural.
Pentru a crea un aspect cat mai apropiat de realitate, trebuie tinut cont de faptul ca intreg peisajul este necesar a avea un element central, nu in sensul pozitionarii in centru a ceva care sa atraga atentia, ci in sensul creeri unui element care sa atraga privirea, pozitionat nu neaparat in centrul lucrarii. Pentru paduri de exemplu, se foloseste un grup de 3 pomi sau un pom mai mare care este numit "principalul", restul compozitiei formandu-se in jurul acestuia. In cazul peisajelor, este mai simplu, putand forma ca "principal" o stanca, un munte etc.
Mai este un aspect de care trebuie tinut cont: radacinile. Radacinile plantutelor in timp se vor uni intre ele, ajungand sub sol, la o platforma formata din radacini. Acest lucru trebuie avut in vedere cand veti planta pomisorii, caci la o prima reactie plantele se vor respinge intre ele, si daca sunt de aceeasi specie se vor tolera, insa daca veti face o padure sau un peisaj cu specii diferite, va trebui sa tineti cont de plantele care se agreeaza intre ele si care nu.
Dimensiunile trunchiurilor, trebuiesc avute in vedere pentru a putea crea senzatia de adancime. Aveti in vedere ca tulpinile situate in spatiu mai apropiat, sunt mai groase iar cele mai indepartate sunt mai subtiri (din cauza distantei lucrurile mai indepartate par mai mici), iar intr-o padure nu toti pomii au aceeasi grosime. O asezare prea ordonata a plantelor nu va da impresia de padure naturala, o asezare prea la intamplare a plantelor va da senzatia de neglijenta diminuand valoarea estetica a muncii celui ce se incumeta sa faca o platforma peisaj. Pentru a elimina cele doua inconveniente o observare atenta a padurilor din natura ar fi utila, iar o schita sau o poza este uneori mai mult decat necesara.
Am vazut de curand la cineva cateva platforme dupa parerea mea foarte reusite, acel cineva comercializand platforme executate dupa peisaje reale, la comanda, ce-i drept....
In cazul in care in peisaj doriti sa includeti si alte elemente decat plante (de ex. stanci, casute, statuete etc.). Elementele precum stancile, muntii se lipesc de platforma. Trebuie sa tineti cont de scara la care sunt plantele, astfel ca sa nu existe o discrepanta intre dimensiunile elementelor peisajului, peisajul in ansamblul sau si plantele folosite, avandu-se in vedere si ritmul de dezvoltare al plantelor folosite.
Acum, daca nu gasiti stanci sau bolovani adecvati, nu va ingrijorati, ca va puteti produce singuri. O platforma de lemn, in care bateti niste cuie si niste bete vertical infipte in respectiva placa, un tifon pe care il intindeti, il incarcati cu ciment si ajustati pe ici pe colo sa para a stanca si gata! Dupa ce se usuca, scoateti lemnele si placa de lemn de dedesubt cu grija, cu un bat cu un tifon in varf, inmuiat in vopsea alba sau crem si poansonati lucrarea din ciment, si uite asa ati obtinut o stanca veritabila!
Daca vreti sa va creati pe placa voastra un damb, un deal, pe care veti plata pomisori, folositi un lut argilos, il udati si va formati relieful dorit. Apoi il puneti pe placa, il presarati cu compostul in care vor fi asezate plantele, acoperiti totul cu muschi si uite asa, veti avea un deal inverzit si cu pomisori pe el!
In loc de iarba va recomand cu caldura sa folositi muschiul de pamant, de piatra etc., precum si alte tipuri de plante nelemnoase, avand in vedere culorile diferite si marimile diferite ale acestora, putand crea astfel in peisajul vostru acel lastaris(tufe etc.) specific padurilor.

In cazul in care doriti a face o plaja de exemplu, puteti folosi cu incredere nisipul si nisipul colorat pentru a face acele elemente specifice unui peisaj plaja, adica spuma valurilor sparte de tarm si valurile de langa tarm. Dupa ce asezati nisipul in pozitia dorita, dati un spray de lac deasupra nisipului, pentru a-l fixa. In peisajele marine sau care reproduc si cursuri de rauri, fluvii s.a.m.d., se utilizeaza o placa de sticla mai groasa sau plastic alb, bleu, galben pal etc. pe care se fixeaza elementele platformei, suportul ajutandu-va in ansamblul peisajului, la a crea senzatia de luciu al apei.
Udarea unei astfel de paduri sau peisaj se face pentru plante prin stropire cu jet pulverizat iar la baza plantelor o stropitoare nu face rau, pastrandu-se aceleasi particularitati de udare, ca la toti bonsai-i!
E important ca dupa ce ati alcatuit paduricea sau peisajul, sa puneti vasul in semiumbra o saptamana si abia apoi, treptat, sa-l mutati intr-un loc mai luminos si in cele din urma, daca doriti, in plin soare..

In concluzie, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pt. a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita de la fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca odata fii atent sa protejezi radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati. Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:
- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze. Nu asezati pomii direct in fata, in spate sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii. Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
8. daca necesita legaturi de stabilizare a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de la marcajul pt fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga intregul ecran in tava folosind fire aduse pt drenarea gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie mare pentru a acoperi ecranul urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat sa utilizezi manusi…)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si contureaza suprafata. Adauga muschi si orice plante acum.
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.
14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Spray-aza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.


Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare. Indeparteaza firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.

Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie sa fie transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."

Daca vastitatea peisajului include existenta unui singur pom, caci exista penjing peisaj si cu un singur pom, putem intruni mai multe tehnici de modelare/formare a pomisorului, astfel ca peisajul sa trimita privirea spre adancimea lui, ornand peisajul cu statuete sau alte elemente ce sa creeze aceasta senzatie, folosind si alte materiale decat cele consacrate, cu scopul de a da naturalete spatiului.